La cazin - Constanta 1907

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Decembrie 2019
Timp de citire: 4 minute

Una din atracţiunile care strânge cea mai multă lume la un loc, e cazinul. Primăria are grije din timp, să nămiască pentru sezon una din cele mai renumite orhestre din ţară, care să cânte în lunile Iulie şi August, pe teresa cazinului, între orele 5—7 şi 8 - 12, seara.

Pentru a luà parte la aceste concerte zilnice, vizitatorii plătesc o anumită taxă, pe care o fixează mai înainte consiliul comunal. In serile liniştite, cele două terase ale vechiului cazin, se umplu de lume aleasă, care-şi ia gustările afară, în faţa mărei ascunse în noapte şi ascultă armoniile amăgitoare ale orhestrei. In vremea aceasta valurile uşoare bat jos la mal şi se îneacă gâlgâind prin scorburile stâncilor.

Cazinul vechiul e făcut numai din lemn şi aşezat pe taraşi puternici, pe marginea bulevardului. In salonul acela improvizat s'au bucurat şi au petrecut la baluri, multe rânduri de sezonişti, strânşi acolo din toate colţurile ţărei şi din toate părţile lumei.

Azi însă, se pare că cerinţele au ajuns mai pretenţioase şi lumea priveşte cu milă bătrâna baracă, care a ocrotit atâtea întâlniri şi extazuri. Primăria s'a gândit atunci la o schimbare îndrăsneaţă, potrivit şi  sborului pe care l-a luat oraşul şi a hotărît să facă un cazin cu toate înlesnirile moderne de petrecere. Noua clădire, trecută prin o mulţime de prefaceri, din cauza capriciilor politice, a ajuns în sfârşit să se înalţe sprintenă şi trufaşă, pe prispa măreaţă a umplăturei de pe bulevard. In noul cazin va fi o splendidă terasă dinaintea mărei, încunjurată de toate podoabele sculptate în lemn, cu o admirabilă extrada pentru orhestrele viitoare. Cazinul va aveà şi o frumoasă sală de teatru pentru artiştii de vară şi pentru concerte.

Noul Casino aflat in constructie alaturi de cel vechi.

La Constanţa, pe lângă toate celelalte mijloace de distracţie şi petrecere, se mai organizează şi baluri atât pentru maturi, cât şi pentru copii, care au loc în salonul parchetat al cazinului. Mulţimea celor care obosesc primblându-se pe bulevard şi pe malul nou al mărei, se abate pe urmă şi pe terasa cazinului, unde îşi iau răcoritorul şi se odihnesc ascultând muzica. Ochii celor de pe la mese se împart între oaspeţii care se primenesc continuu şi întinsul mărei nestrăbătute. Noaptea cade tot mai grea şi mai rece, înecând cuprinsul umed. Zăgazul portului nu se mai ghiceşte din umbrele lăsate, decât după bufniturile valurilor oprite. Parurile din radă au luminile paianjenite, de crezi că sunt învălite în zăbranice de doliu. Orizontul plin de întunerec, înfruntă privirile ca un codru nestrăbătut. In apăsarea aceasta oarbă, care încinge şi sugrumă tot încunjurul, numai farul delà Tuzla, mai puternic, săgetează la răstimpuri noaptea de par'că ar ameninţa besna, cu împunsătura unui pumnal de foc.

Ioan Adam, Luceafărul 1908

"Casinul" de mai sus era de fapt, la acea vreme, al doilea cazinou al Constantei, folosit intre anii 1893 - 1910, fiind construit mai solid decat primul, din lemn, pe o fundatie de piatra, pe locul actualui acvariu. A fost daramat dupa ridicarea actualului Cazinou.

Kursaal

Primul "cazino" al Constantei, construit in 1880, era de fapt o cladire cu sali de lectura si pentru activitati mondene, se numea Kursaal (din germana "der Kursaal", sala pentru intruniri mondene intr-o statiune balneara) si era pozitionat imediat langa farul Genovez, faleza generoasa lipsind la aceea vreme. Era o constructie din lemn si paianta care a fost distrusa de o furtuna in 1891.