La Mamaia, 1947

Publicat de Aurel Băjenaru, 10 Mai 2026
Timp de citire: 5 minute

Anul 1947 era unul critic, țara era devastată după al Doilea Război Mondial, inflația era extremă (prețurile „astronomice”), monarhia urma să fie abolită în decembrie 1947, începuturile regimului comunist erau deja în desfășurare si totusi ..., iluziile devin ultima formă de refugiu.

°°°

"La marginile Sciției e un loc încremenit de ger. Pământul e steril, trist, fără roade și fără copaci. Acolo locuiesc frigul rebegitor, spaimă, paloarea și moartea flămândă ... " Astfel descria Ovidiu, cu mulți ani înaintea edictului de exilare, înfățișarea târmului dobrogean unde avea săși trăiască tristul surghiun și să moară. Timpul a fost însă un ironist care a depășit pe poet. După ce a denunțat lumii romane de acum două milenii cumplita și veșnica iarnă dela Tomis, ținut blestemat „unde omătul nu se topește cu anii", iar vinul „nu se mai bea lichid, ci în bolovani este spart", iată-l astăzi pe sărmanul Ovidiu înmărmurit în bronz topindu-se de căldură pe soclu. și privind cu ochi uimiti șirurile de vizitatori, blazați si bronzați, porniți pe o vacanță de flirturi, de plaje, si de savante amuzamente. de parcă n'am fi în anul Domnului 1947. Ovidiu, dacă ar mai trăi, nu s'ar simți totuși, de loc singur, de loc stingher în Tomisul zilelor noastre ...

PLAJA ȘI OAMENII EI

Nu știu dacă toate drumurile mai duc la Roma, dar astăzi dela Constanta toate drumurile duc invariabil la Mamaia. După cinci ani de paragină, cu eforturile depuse de actualul primar d. Gh. Olteanu și cu ajutorul de un miliard și jumătate acordat de Minsiterul de Finanțe Primăriei /Constanța, Mamaia a renăscut ca o a doua pasăre Phoenix din propria-i cenușe. Este drept că zecile de vile, cochete și multicolore. împrăștiate de-a lungul șoselii, zac încă în paragină, dar amănuntele pare sa nu aibe prea mare importanță, de vreme ce Mamaia și-a recâștigat prestigiul de odinioară, în ciuda și detrimentul bătrânei Küstendje ... Un trist destin, agravat de lipsa unei plăji locale, cât de cât modrene, a făcut și face ca „Perla Mării Negre să fie o simplă anexă a plajei dela Mamaia.

Vilegiaturiștii care nu mai îndrăznesc să se hazardeze spre celelalte stațiuni de pe litoral, nu găsesc aci decât un vremelnic si destul de costisitor adăpost. Camere puține - cu chirii între 5-6 milioane lei lunar - dejunuri cu prețuri astronomice și raite nocturne, încă nesigure, pe malul mării, este tot ce poate oferi ca atracție Constanța pentru rest, adică pentru tot ce poate constitui esențialul unei vacante la mare, rămâne Mamaia.

Dis de dimineață, când soarele abia își spală fața însângerată în valuri și până noaptea târziu, autobuze încărcate până la refuz - 30 000 lei cursa! - fac legătură între oraș și cea mai modernă plaje din sud-estui european. Este un du-te-vino continuu. o întrecere nebună dealungul soselii. în vehicule colbăite punctate de fularele multicolore ale doamnelor, și albul predominant al vestimintelor bărbatești. Pentru că marea își are paleta încărcată de culori nu numai pentru toaleta valurilor, ci mai ales pentru vestmintele vizitatorilor. Domnii poartă cu toți costume uni, solare, pantaloni albi. cămașe deschisă albastră sau fantezie cụ mâneci scurte si sandale. Doamnele pijamale de plaje ... în culori vii pieptare din fular subțire și sandale cu talpă de pai împletit. Chiar pe străzi, la Constanța, și în localuri - seara - pijamaua cu pantalonul larg, shortul și pălåriile de paie, cu borul larg, protector, sunt în mare cinste.

La Mamaia, cu toate prețurile astronomice, afluența este cât se poate de remarcabilă. Toată lumea se vaită, plătește și se amuză. Ca indicație de ultimă oră putem frunzări o listă de mâncare cât se poate de edificatoare la capitolul prețuri. Vă rugăm să notați: Ciorbă de peste - 90.000 lei; mâncare de roșii - 160.000; jumări cu brânză - 120.000 lei; chiftele -- 40 000 lei bucata; rasol de morun - 240.000 lei; salată de roşii - 160.000 lei: pâine albă - 40 000 ei felia: bere -- 75.000 lei sticla; vin 360,000 lei sticla de 3/4 litru; cafea 120.000 lei inclusiv zahărul ... Scump e drept. dar parcă nu atât de scump căt ar fi de așteptat !... In plus orchestra cunoscutului Maestru Grigorescu - tatăl care delectează asistența cu acompaniament de valuri.

NOAPTEA ȘI MAREA ȘI FEMEILE

Dacă ziua e inchinată mării, odihnei pe nisipul înfierbântat sau înspumateior desmierdări ale valurilor, seara și noaptea aparțin dansului, flirtului și visării. La Mamaia,iluzia nopților de odinioară este perfectă. Iată se sting luminile de pe terase, luna inunda parchetul de dans, viorile suspină un tangou. iar pe mare se strecoară ca o pasăre un cuter purtat pe creste de valuri. La mese s'au aprins becuri minuscule pitulate în flori și în lumina lor trandafirie ochii femeilor scânteiază straniu ... Totul pare un decor ireal pentru o lume de vis și vraje. Undeva, departe îngână un cântec cine știe ce matelot, țintuit la prora unui pânzar pierdut în larg și briza sărată a mării desmiardă frunțile înfierbântate, șoptindu-ți parcă la ureche poveștile frumoase ale vieții .. Puțină fantezie. câteva sacrificii in plus, și iată Edenul înălțat pe dune, zece kilometri dincolo de Constanța. Dar pentru aceasta nu plecați fără iluzii. Și nu le risipiți zădarnic. La mare ți-e îngaduit să pierzi, totul, - numai iluziile nu ..." C. Panaitescu

Fapta,  București, România
11 Iulie 1947