LACUL TEKIR-GHIOL

Publicat de Aurel Băjenaru, 29 Martie 2020
Timp de citire: 12 minute

Pe drumul Tekir-Ghiolului.

Nimic nu îndărătniceşte pe om mai mult, decât dorinţa de a trăi. Omul se prinde de viaţă cu lăcomie, se învălue setos în mreaja ei mântuitoare şi se lasă purtat şi amăgit, ca într'un leagăn fermecat. Pentru bucuria de a trăi, oamenii îşi caută sănătatea ori unde şi aleargă după ea fără odihnă. Priveliştea acestei trude grozave, se vede în toată desfăşurarea ei disperată, mai ales pe la staţiunile balneare.

Drumul la Tekir-Ghiol e o adevărată scăldătoare de zăduf. Te strecori în fuga trăsurei pe lungul  drumului încropit, ca printr'un cuptor nesfârşit de lumină, în care se prăjeşte pământul. Pe delături se întind uscate lanurile de mirişti. Prin mirajul  de raze, dai cu ochii în depărtare de turme cari pasc şi ridică din urmă aripi de praf. 

Şoseaua ruinată şi măcinată, s'a învelit ca într'o-plapomă groasă, în stratul de ţărină plumburie. In goana incrucişărilor din cale, se stârneşte praful, în învăluiri vânturate, cari îneacă răsuflările. Salcâmii de pe margini, nu-şi mai pot tremura frunzele din copleşirea colbului.

Arşita de sus cade tot mai dogoritoare-, înăduşind cuprinsul cu vălvătăile ei.

Ajungem din urmă tramcarul care face cursa intre Constanţa şi Tekir-Ghiol. Trăsura aceasta monstruoasă, abea îşi târaşte povara prin zăduf şi ţărină, frângându-se la hopuri greoae. Talancele dela cai, cu sunetul lor spart, împrăştie un trăncănit sinistru prin paraginile uscate din cale. Pe sub perdelele ridicate ale tramcarului, se văd pasagerii, prăfuiţi şi asudaţi, îngrămădiţi ca într'o dubă de temniţă. 

Din înghesuiala aceea năclăită, cu greu ai ghici cine-i bolnav şi cine călătoreşte de plăcere.

Hanul de la Agigea 1907

Popasul îl facem la cârciuma dela Agigia. Acolo tragem sub umbrarul de salcâmi, care se îndeasă dinainte, ca o· poală de pădure. Verdeaţa aceasta sbucneşte aici, în pustiul ars al miriştilor, ca  o oază care atrage pe călători.

ln vremea aceasta trece pe şosea brecul Eforiei, care duce la sanator copiii luaţi dela gară. Micii bolnavi prăfuiţi, strânşi în jurul celor două bănci din brec, par şi mai părăsiţi. Fără să vrei te duci cu mintea la un răzor prăpădit de colb, la o margine de drum. Brecul trece înainte în trapul cailor, inundându-se prin focul soarelui, ca o speranţă îndoelnică, care îşi face loc în sufletul omuui condamnat.

Dela Agigia, drumul la Tekir-Ghiol se împarte în două ramuri, care duce la cele două extremităţi opuse ale lacului. Lumea mai săracă se duce în sat, la coada lacului şi continua astfel drumul din dreapta, pe cand cei mai cu dare de mâna, se duc pe drumul care face din şosea la stânga, pentru ca să găzduiască la otelurile «Movilă». Tot în partea aceea sunt şi frumoasle instalaţiuni ale Eforiei.

Eu, fiindca sunt venit numai cu vederea, am să-mi permit luxul să ma duc deocamdată să văd partea din capul lacului, cu marea de-acolo şi minunile făcute de oameni, -- pentru ca să mă întorc pe urmă pe malul lacului, în partea din coadă, unde e satul şi sărăcimea.

După ce-au răsuflat caii şi ne-am răcorit şi noi, am luat'o iar la drum. Şoseaua care se desparte la stânga, tae platoul de pe malul mărei, în spre instalaţiunile· Eforiei şi Movilă.

Scăpaţi la drum mai rânduit, caii se îndeamna la mers, strănutând ca uşuraţi, după atâta praf înghiţit până aci. Câmpul pare mai înviorat şi după paraginea uscată a miriştilor, intrăm printre nişte grădinării de pepeni, mărginite cu hlujani verzi de porumb şi cu perdele înşirate de floarea soarelui.

De după prispa ridicată a platoului, se vede :zarea fugită a mărei, care se perde în continuitatea ţărmului, ca un întins acoperit cu ierburi de toamnă.

Dinspre apă începuse a adia o boare răcorită, care stingea întru câtva arşiţa din cuprins, şi-ţi dădea fiori de împrospătare şi odihnă. Mirosul de alge putrezite vine de departe în unde de sănătate.

Ne apropiem tot mai mult de malul mărei, unde se deschide larg orizontul.

In zarva drumului, dincolo de sanator, pe duna de aur ce scânteia printre mare şi lac, se conturează în lumina soarelui, otelul şi băile Movilă.

Feeria acestor castele, neaşteptate, apare în pusiiul de nisip şi ape, ca nişte palate în cari s'au ascuns Cosinzenele gonite din basme. Undele apelor care bat duna dintre lac şi mare, în clipirea mincinoasă a soarelui, pare că vor să fure minunele acestea de pe pământ şi să le lunice în ascunsul zărilor umede, departe de drumul oamenilor.

Răposatul Movilă, când şi-a vârât milioanele lui in clădirile acelea fantastice, a vrut să-şi întrupeze un vis frumos de artă şi îndrăznială, acolo între plânsetele talazurilor şi izvorul de sănătate al ghiolului. Nicăeri nu se putea da mai bine oamenilor slabi, iluzia sănătăţei şi îndemnul la o viaţă larga şi de sacrificii.

Plantaţiunile Statului şi ale Eforiei înverzesc înnainte în pâlcuri frăgezite, care-ţi răcoresc privirea şi· te aşteaptă cu umbra lor, ca nişte prieteni eşiţi în cale.

Trecem pe lâng"ă sanatoriul de copii al Eforiei,ca pe lângă un parc îngrijit, care îşi ascunde vilele în belşugul frunzarilor. Deodată un cor de copii, mângâe liniştea şi singurătatea cu un cântec vesel. Ne-am oprit dinaintea intrărei mari şi-am ascultat uimit. Printre aleele bogate şi rânduite, am văzut dinaintea unui corp de clădiri, un grup de copii, îmbrăcaţi ca de plecare, învioraţi şi bucuroşi, cari intonau în cor un imn de slavă.

N'am putut să intru şi eu înăuntru. Am aflat dela Cineva' deacolo, că grupa aceasta de copii şi-a făcut cura, şi acum pleacă sănătoşi pe la casele lor, ca să lase locul bolnavilor veniţi în urmă. Solemnitatea aleelor îngrijite, cu tot înconjurul curat şi tăcut, se părea că tăinuesc un templu antic, în care corul copiilor, cântă laude sănătăţei, premărind viaţa,

Dela sanator, drumul se deschide în spre Movilă, ca într'o perspectivă fantastică de lumină. Duna de nisip care despart apele, înoată printre unde ca un balaur cu solzii de aur. Marea dela stânga se lăţeşte sub orizont, într'o destin·dere·frântă şi leneşă, respirând învinsă sub desmerdarea şi copleşirea soarelui puteniic. Lacul de la dreapta pare încremenit ca un ochiu uimit, care aşteaptă sfârşitul unei minuni.

Intre aceste două abisuri de ape, te simţi luat de adieri răcoritoare, ca într'o învârtire de scrânciob. Nesfârşitul plin de lumină, te învălue şi te cuprinde într'o înălţare plină de bucurie, ca pe un copil căruia vrea să-i arate îndepărtarea.

M'am apropiat prin nisipul greoiu, de malul mărei. Plaja se întinde în ambele părţi, ca o prispă lipită din proaspăt. Aici boarea îţi năvăleşte în plinul obrazului, într'o stropire de aburi reci. Din larg vin la mal pe nesimţite înfiorări linse de valuri, cari se opresc frânte în clăbucire tulbure, însemnând pe lungul plajei dungi albe de spumă.

Hotel Movila 1907

Prispa plajei, fuge în cele două direcţiuni pe sub malurile mărei, perzând u-şi la cotituri urma. Mai încolo la dreapta, otelu  Movilă, trufaş, şi singuratec, se ridică în faţa mărei, ca o sfidare a omului, care cucereşte natura. S'ar părea că aici s'au luat la întrecere cele două forţe ale creaţiunei.

Cu potolirea soarelui, se văd şi vizitatorii dela hotel mişunând pe afară.Improspătarea din aer, frângerile razelor slăbite de pe unde, cu tot coprinsul potolit şi mut, s'amestecă într'o tresărire de fericire şi odihnă, ca o îmbrăţişare iubiţilor cari nu mai au de ce se teme. 

De aici ne-am dus cu trăsura pe malul lacului, până în satul Tekir-Ghiol, din coada apei mântuitoare. Acolo s-a concentrat toată viaţa staţiunei,  improvizându-se în câţiva ani un oraş întreg, cu hoteluri, instalaţiuni de băi, magazine şi localuri de petrecere.

Techirghiol 1907

Lumea s'a strâns de partea aceea pentru că e mai gros stratul nămolului miraculos. Cei din capul lacului, Eforia şi Movilă, dacă se pot bucura de frumuseţea plajei şi de aerul de mare, în schimb însă, trebue să aducă nămolul cu barca, tocmai dela coada apei.

La Tekir-Ghiol, pe lângă băile calde, se mai fac şi băi reci deadreptul în lac.

Priveliştea de pe mal e plină de ridicol şi originalitate: - Bărbaţii şi femeile, rânduiţi în două zone despărţite pe malul lacului, îşi ung mai întâiu corpul peste tot cu nămol şi aşteaptă asa în bătaia soarelui până se usucă. Uitându-te la umbrele acele negre, lacome de sănătate, cum se mişcă satanic prin lumină, cu gesturi simbolice şi mute, ai crede că dracii s'au strâns în jurul băiţei din infern, ca să pună la cale în taină cine ştie ce cursă pentru oameni.

Pe luciul sleit al lacului, se văd luntre răsleţe, din cari pescuitorii de nămol, culeg cu lopeţi anumite, de pe fundul Iacului, balsam de sănătate şi speranţe de viaţă pentru cei părăsiţi.

În jurul miracolelor dela Tekir-Ghiol, s'au creiat o mulţime de legende. La Tekir-Ghiol vine lumea pentru toate boalele. Toţi acei cari au disperat în viaţă de puterea doctorilor, se duc acolo ca la ultimul refugiu. Se strâng la un loc reumatici şi venerici, schilozi şi nevolnici de toate vrâstele. Femeile mai ales, vin ca o invaziune de jale şi imploraţiune. Cei slabi caută să se îngraşe, iar cei prea corpolenţi, vin ca să slăbiască. Pentru femeile sterile, Tekir-Ghiolul este o ... bine cuvântare sfântă, iar pentru cele prea speriate de copii, o vindecare ... de a nu mai face pe viitor.

Se spune că mai de mult venise un olog şi stătea toată ziua cu cioturile lui de picioare în nămol, rugându-se lui Dumnezeu ... să-i crească la loc gleznele.

Priveliştea malului cu bolnavi te înduioşază. Scăldătorii înămoliţi, după ce s'au sbicit la soare, intră în apa fermecată a Ghiolului ca să se spele. Se văd siluete timide de femei şi de copii, apoi umbre schiloade cari se trag în cârje şi tot felul de monstruozităţi nebănuite ... Cu toţii se întâlnesc acolo grămadă, în balta mântuitoare, unde se cufundă şi se împroaşcă, râzând sau văitându-se,.. amestecaţi la un loc într'aceiaşi credinţă şi invo-caţiune de sănătate.

Ioan Adam

Constanta Pitoreasca, 1907