Limba de casă a lui Mircea

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 August 2025
Timp de citire: 4 minute

Astă noapte, la Techirghiol, mi-am amintit de nopțile de odinioară de aici pline de insomnii creative, sau măcar pline de acumulări, trăiri în „misterul nopții”, trezit de un bezmetic cu generatorul său de larmă pe două roți.

Am simțit nevoia să verific o postare anterioară legată de limba folosită de Mircea cel Bătrân în corespondență și în familie. Și iată ce am descoperit:

Hrisoavele (actele domnești, adică diplome, privilegii sau porunci scrise) emise de Mircea cel Bătrân (1386–1418) au fost redactate în mai multe limbi, în funcție de destinatar și context:
• Bulgara, denumită în istoriografia românească „slavonă” (slavona bisericească sau slavona de cancelarie) – limba oficială a cancelariilor Țării Românești în epoca lui Mircea. Majoritatea hrisoavelor interne, adresate boierilor, mănăstirilor sau administrației, au fost scrise în bulgară.
• Latina – folosită pentru corespondența diplomatică și actele adresate Apusului (regilor Ungariei, Papei, Cavalerilor Teutoni).
• Greaca – mai rar, pentru documentele cu Bizanțul sau Muntele Athos.
Concluzia: principalele limbi ale hrisoavelor lui Mircea cel Bătrân au fost bulgara, latina și greaca, cu predominanța clară a bulgarei.

Exemple de hrisoave și documente
• Hrisovul din 20 mai 1388 (bulgară/slavonă)
• Mircea întărește Mănăstirii Cozia mai multe sate și moșii. Redactat în bulgară, limba oficială a cancelariilor domnești românești din acea vreme. Păstrat la Arhivele Statului.
• Diploma către negustorii brașoveni (latină)
În jurul anului 1390–1391, Mircea acordă privilegii comerciale negustorilor din Brașov. Scrisă în latină, pentru a fi recunoscută în relațiile cu Transilvania (aflată sub coroana ungară).
• Documentele către Muntele Athos (greacă)
Mircea face danii către Mănăstirea Cutlumuș (unde era considerat „ctitor”). Unele acte, păstrate la Athos, sunt redactate în greacă, adresate comunității monahale athonite.
• Actele diplomatice cu Polonia și Ungaria (latină)
• Tratatul din 1404 cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, a fost redactat în latină.
• Corespondența cu regele Ungariei (Sigismund de Luxemburg) a fost tot în latină.

Rezumat după destinatar:
• Țară și boieri → bulgară/slavonă
• Apus (Polonia, Ungaria, Papalitate, negustori) → latină
• Bizanț și Athos → greacă

Dar ce limbă vorbea Mircea acasă, în familie?

Limba maternă a mamei sale, Doamna Calinichia
• Conform unei cronici sârbești târzii din secolul XVII, ar fi fost a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei. Această ipoteză este susținută de istorici precum P. P. Panaitescu și Axinte Uricariul, care menționează că Mircea cel Bătrân era nepotul unui despot sârbean. • Ipoteza este contestată de unii cercetători; Nicolae Iorga considera că Doamna Calinichia ar fi fost o prințesă bizantină, după numele ei grecesc, de la care Mircea ar fi moștenit titlul de despot.
Deci?

Limba maternă a tatălui său, Radu I
• Clara Dobokai, fiica lui János Dobokai, nobil maghiar, a fost a doua soție a lui Nicolae Alexandru, tatăl lui Radu I.
• Radu I purta printre titluri și pe cel de stăpânitor al Țaratului de Vidin.
Deci?

Limba maternă a soției sale, Doamna Mara (Maria Tolmay)
• S-a născut probabil într-o familie nobilă maghiară, cu proprietăți lângă lacul Balaton, în Regatul Ungariei.
Deci?

Limba maternă a copiilor săi
• Unul dintre ei a fost Radu Praznaglava, după porecla sa în bulgară: Radu Cap Gol.
Deci?

După cum sugerează istoriografia românească, Mircea cel Bătrân ar fi vorbit acasă, în familie, românește. Serios? Da, acesta este consensul majoritar, deși originile familiei sale arată influențe bulgare, sârbești, bizantine și maghiare.