În vara anului 1916, litoralul dobrogean păstra încă aerul unei lumi de frontieră: elegant și sălbatic deopotrivă. Printre vilegiaturiști veniți din Capitală, pescari greci și „marinari” turci ai satelor de coastă, marea rămânea însă stăpâna necruțătoare a locului. O scurtă știre din presa vremii surprinde nu doar drama unui naufragiu de la Techirghiol, ci și imaginea unui litoral românesc aflat la începuturile sale moderne.
Textul de mai jos sugerează o lume improvizată a litoralului de atunci, unde titulatura de „marinar” putea însemna doar că omul trăia lângă mare și manevra o barcă, nu că avea experiență adevărată sau cunoștințe de salvare pe mare. În contrast, adevăratul om al mării apare a fi pescarul grec Provataris, care știe să lupte cu valurile și organizează salvarea.
°°°
GROAZNICA NENOROCIRE DE LA TECHIRGHIOL— Iacob Țăranu împreună cu alți trei însoțitori și-au găsit moartea in valurile Mărei —
Constante. 18 Iunie. — Eri seara pe la orele 7. Iacob Țăranu, cunoscutul automobilist dinCapitală cu d-na Nicolescu și d-ra dr. Dancovici, se aflau în vilegiatura la Techirghiol-Movila, venea cu o barcă pe mare. In dreptul viilor, o mare furtună s’a deslanțuit și barca cu pînză devenind o jucărie a valorilor s’a răsturnat. Barca era condusă de tînarul turc Caiasif Sadula si de marinarul Asan Amet.
In momentul cînd barca s’a răsturnat dl. Țăranu și doamnele cari strigau ajutor s’au agățat de gîtul tînârului turc crezînd că el fiind înotător ,vor putea scăpa cu viață. Insă din nefericire și acesta ca și ei, nu știa să înnoate, astfel că toți au căzut prada valurilor, afară de marinarul Asan Amet, care luptîndu-se cu valurile a putut fi ajuns de o barcă de pescari a d-lui Grigore Provataris care și-a pus viața in pericol, lansîndu-se pe mare cu barca, numai pentru a salva viata celor naufragiați cari strigau mereu ajutor.
Locul unde s’a întâmplat groanica nenorocire a putut fi descoperit de barca de pescari, numai prin florile înnecaților care rămăsese la suprafața apei. După o cercetare minuțioasă de aproape o jumătate oră făcută de d. Provataris în largul mărei și intr’o luptă disperată cu valurile, n’a putut salva decât pe marinarul Asan Amet, pe care aducându-l la coliba pescărească de pe mal i-a dat grabnicele ajutoare, readucîndu-l la viață. D. Provataris a anunțat autoritățile.
Au sosit imediat la fața locului d. Ion Crissengi, directorul prefecturei d. Ștefu polițaiul orașului care au început o cercetare cu mai mulți pescari spre a putea descoperi, vreunul din cadavrele dispâruților. Pină în momentul cînd telefonez ’s’a, găsit cadavrul unei doamne.
Viitorul, 20 iunie 1916