Litoral — Techirghiol în anii 1927

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Mai 2026
Timp de citire: 8 minute

Despre stațiunea Techirghiol din anii ’20 au circulat numeroase povești romantice, potrivit cărora întreaga protipendadă, alături de elitele artistice și culturale ale României, și-ar fi petrecut aici vacanțele. În realitate, aceste relatări pornesc, în mare parte, dintr-o confuzie de nume: multă vreme, stațiunea înființată între lac și mare — cunoscută astăzi drept Eforie Sud — a purtat denumirea de Techirghiol sau Techirghiol-Movilă, pentru ca, ulterior, să devină Carmen Sylva.

Nici condițiile de acolo nu erau neapărat mai bune. Dacă la Techirghiol băile calde se făceau, după cum nota un reporter al vremii, „în cabine construite ca niște cotețe”, la Carmen Sylva serviciile depindeau adesea de generozitatea bacșișului.

În acest context, ideea că elita societății românești ar fi frecventat în anii ’20 pensiunile și restaurantele din Techirghiol — unde „farfuriile erau pătate de muște și resturi de mâncare, tacâmurile servite fără a fi spălate, din gura altor clienți...” — pare cel puțin discutabilă. Oricât de atrăgătoare ar fi această imagine, realitatea, confirmată și de alte surse ale epocii, reflectă mai degrabă lipsurile caracteristice perioadei de după război.

Bai de nomol şi de mare Tekirghiol-Movila-Eforie

Au săvârşit o indelicateţe faţă de tradiţia locurilor când au numit gările de pe noua linie Constanţa-Carmen Sylva, şi au creiat încurcături călătorilor. Voeşte omul să meargă la Movilă şi-şi ia bilet pentru această staţie. La Eforie — o localitate intercalata intre Agigea şi Movila propriu zisă — se pomeneşte cu conductorul că-i spune să coboare fiindcă fantezia răposatului subsecretariat C. F. R. a denumit această localitate cu numele omului cu iniţiativă care a creeat la patru chilometri de staţia aceasta, o comună nouă care în ciuda autorităţii supreme a comunicaţiilor române, continuă totuşi să se numească Movilă, deşi Staţia se cheamă Carmen- Sylva. Proteste, nedumeriri, înjurături şi graţiozităţi la adressa inteligenţii celui ce a găsit cu cale să pună firmele de pe frontispiciul gărilor după fantezia proprie. Trenul porneşte şi Se opreşte la... Movilă, adică la staţia Carmen-Sylva. Credem că actuala direcţie a c.f.r. va reveni asupra acestei anomalii.

LA TEKIRGHIOL SAT...

Porneşti de la gara Constanţa în autobuze ce iau 50 lei de persoană şi 50 lei de colet. In autobuz înghesuială şî indispoziţiei — Sigur ! Calea ferată a făcut tren pentru boieri! De ce să nu treacă trenul şi prin Techirghiol sat, cum fusese proectat ? Altul: — La sat vine lume sărmană si n'a avut cine stărui. La Movilă se duc foşti, actuali şi viitori miniştri. Trebue să le facă tren! Reflecţiile sunt da o ironie amars. Desigur ca la anul când se va termina linia până In sat — lumea va fi mai împăcată. Aci, in Tekirghiolul propriu zis, lume multă, lume de mijloc venită numai pentru sănătate. Camerele scumpe şi inconfortabile, serviciul prost şi băile în condiţiuni de o îndoelnică hiigienă.

BAILE RECI...

pentru care antreprenorul ia 20 lei de persoană fiindcă pune la dispoziţia tuturor câte 30 cabine de scânduri pentru fiecare sex şi câte două ocoale cu nisip, pentru plajă, în cari găseşti 2-3 găleţi cu nomol, se fac în condiţiuni rudimentare. Scândurile cabinelor murdare, plaja plină de tot felul de resturi, cearşeafurile, când sunt, de o albeaţă ce se apropia mult de aceia a zdrenţelor din gunoaie şi peste tot o anarhică desordine. Asta la Tekirghiol. La Movilă, pentru aceleaşi condiţiuni, minus ocoalele separate pentru plajă — inconvenient distractiv fiindcă nu prilejul să priveşti, dela un sex la altul, corpuri goale întinse pe nisipul închis numai din trei părţi cu cabine — se ia 15 lei de persoană şi pentru cearşaful destul de întunecat, o taxă separată. La Eforie într’o democratică amestecătură, pe malul ghidului miraculos, bărbaţi şi femei, băeţi şi fetiţe, în costumul primilor oameni înainte de gonirea din rai, se ung cu nomolul negru, se spală în apa sărată a lacului şi se usucă pe malul lui, aruncând unii către alţii priviri furişe, piezise sau directe şi stăruitoare, după mentalitatea morală a fiecăruia . La spectacol iau parte şi trecători, de pe şoseaua ce se găseşte numai la cincizeci de pasi de ghiol.

Baile calde...

platite cu 70, 100, 180 de lei la Tekirghiol. O cadă de lemn sau de tablă, nicăieri de piatră, câteva găleţi de nomol şi apă caldă, în cabine construite ca nişte coteţe, ca lingerie, pentru cei ca nu-şi aduc proprie, neîngrijită, ba unii o aşteaptă cu ceasurile la până să ieasă rândul. Promptitudinea serviciului este în funcţie de grăsimea bacşişului. La Eforie acelaş sistem pentru aceiaşi scumpete neomenoasă. La Movilă sunt cabine pe clase. La clasa I se plăteşte 170 lei o bae în condiţiuni bune. La celelalte clase, plata scade şi în proporţie, curăţenia şi confortul.

CAMERELE...

la sat şi Eforie se plătesc cu un pat de la 2500 lei lunar până la 6.500 după putinţa şi mărimea vilei ce locueşte. Serviciul condiţionat de plata servitoarei, piua bacşişul voluntar, în majoritatea cazurilor se reduce la cinci minute consacrate curăţirii fiecărei camere. Proprietarii se plâng anul acesta că n’au închiriat nici jumătate din vile. Pricina este însă scumpetea nepotrivită cu rudimentarele instalaţiuni. O cameră cu două paturi se plăteşte cu 6000—10000 lei lunar, şi în afară de două paturi cu un aşternut ce se schimbă la minimum 2 săptămâni, nu ţi se dă decât sgomotul ce te goneşte din sălaş şi un serviciu lamentabil. Ori să se dea confortul corespunzător preţurilor ridicate ori să se scadă acestea din urmă. Altfel, lumea deşi nevoită să-şi caute sănătatea, porneşte aiurea. La Movilă, preţurile sporesc cu 50 la sută; în schimb camerele, sunt în adevăr mobilate şi serviciul lasă mai puţin de dorit. In orice caz în această staţiune se face, în majoritatea cazurilor, simţită noţiunea de confort şi higienă.

RESTAURANTELE...

la Sat şi Eforie ,dacă nu iau preţuri excesive sunt în schimb foarte puţin îngrijite. Farfuriile pătate de muşte şi resturi de mâncare ,tacâmurile servite fără a fi spălate, din gura altor clienţi şi mâncările gătite ca la ospătăriile foarte periferice din Capitală. La Movilă, sub aspectul unei curăţenii exterioare, restaurantele servesc mâncări inferioare şi iau preţuri de jupuială. Sunt preţurile localurilor de noapte, de lux, din Capitală.

PLAJA LA MARE...

o fac cei de la Sat la plaja Nouă, unde merg cu autobuze ce fac curse din 10 în 10 minute cu 25 lei de persoană dus şi înapoiat. La Eforie se face chiar în faţa localităţii şi la Movilă pe o fâşie de ţărm, îngustă şi lipsită de nisip. Marea a înghiţit plaja de la Movila. Expoziţia la soare, pe malul mării, este aceiaş în toate cele trei locuri Nuduri şi semi-nuduri într-o decorativă exhibiţie de costume multicolore, se încrucişează pe nisipul plajii în chiloţi reduşi la proporţia legendarei foi de lipan şi o minoritate in costumul de la botez, se joacă, râd şi flirtează cu femei goale de sus până la mijloc şi de jos până la furca picioarelor. Costumele de bae lăsate jos pentru a desgoli pieptul și spatele razelor de soare, pun în evidență busturi de toată mâna. P. Ban.

Universul, 16 august 1927

°°°

Moda caraghioasa de la sfarsitul anilor 20, a pijamalelor pentru plaja, era o modă importată din occident, considerată elegantă și destul de avangardistă pentru acea vreme. Pentru dame, creatori influenți, precum Coco Chanel, contribuie decisiv: ea promovează haine lejere, pantaloni pentru femei și ținute de vacanță relaxate, dar elegante. Pentru o bună parte a societății românești, însă, ideea ca o femeie să poarte pantaloni — fie ei și largi, de plajă — era încă neobișnuită.