Luca Oancea, prefect al Constantei si speculant pe timp de razboi

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Iulie 2021
Timp de citire: 5 minute

Iata ca George Ranetti sub pseudonimul Gheorghe Biciuşca, in revista sa Furnica, ne prezinta intr-un articol pe Luca Oancea, astazi celebrat ca om de seama al Harsovei si Dobrogei, ca pe un bogatas veros care pe timp de razboi si folosindu-se de functia sa de prefect al Constantei, facea specula cu alimente impotriva intereselor Romaniei.

Emil Costinescu. cel pe a carui mosie colonistii nemti au intemeiat Costinestiul de astazi, pe vremea aceea ministru de finante, a reusit sa impiedice, cel putin aceasta afacere a bogatasului Oancea, care se pare ca nu era nascut in Harsova, sacelenii avand familiile acasa in Sacele unde si iernau pe vremea cand colindau Dobrogea cu oile, precum tatal sau Dinu Oancea Moroianu, supus austro-ungar pana (cel putin) in 1877. Articolul mai jos.

UN ÎNFOCAT NATIONALIST: „FRACHELE" LUCA OANCEA

In aceste clipe înnălţätoare de sbucium şi de idealism naţional, când fiecare se pregăteşte pentru jertfa supremă a vieţei pe altarul patriei şi neamului Românesc, sunt oameni cari nu se gîndesc decît la gheşefturi, speculînd situaţiea tulbure a ţărei lor.

Vina acestor păsări de pradă este cu atît mai monstruoasă cînd ei aparţin tocmai Ardealului, provinciea martiră pentru a cărei desrobire oştirea României libere este în ajun poate de-a'şi vărsa sângele.

De aceea, am fost adînc mâhniţi şi revoltaţi, citind prin gazete acuzaţiile precise şi documentate aduse contra d-lui Luca Oancea, care acum câţiva ani a scoborît la noi din munţii Transilvaniei ca simplu cioban şi azi a ajuns milionar şi prefect al judeţului Constanţa.

Aceste acuzaţii fiind de-o extremă gravitate, am întreprins o anchetă şi, controlîndu-le, am ajuns la concluziea că d. Luca Oancea este mai nevinovat decît unul din acei mieluşei pe cari d-lui, alături de indispensabilul măgăruş, îi conducea, la începutul carierei sale, să pască şesurile îmbelşugate şi ospitaliere ale României.

Iată cum stau lucrurile în realitate. Oraţie vastei sale culturi, —căci se afirmă că d-sa îşi iscăleşte numele fără să recurgă la ştampilă,—d. Lunca Oancea, ajuns prefect la Constanţa,—s'a gîndit că ar putea profita de această situaţie oficială spre a da o mână de ajutor Ardealului al cărui fiu este. Ori, care este acum idealul de căpetenie al Ardelenilor?

Fireşte, ca ungurii, fraţii lor iubiţi şi mărinimoşii lor protectori, să iasă învingători din războiul cu muscalii, mai ales că contele Tisza a făgăduit solemn că, după victorie guvernul maghiar va respecta dreptul de-a. vorbi limba romînească tuturor transilvănenilor... emigraţi în America sau chiar în regatul României libere.

Dar, dat fiind că deocamdată vitezele armate ungureşti nu prea au ce să mănînce, inimosul „frate de dincolo" d. Luca Oancea s'a întovărăşit cu cunoscuţii naţionalişti români Hildebrand & Schuller şi, profitând de preţurile scăzute cu care se vindea fasolea, a cumpărat pe nimic.90.000 kilograme de fasole destinate a fi expedieate în Austriea, bine înţeles cu un mic beneficiu de câteva sute de mii de lei pentru fiecare din cei trei asociaţi, plus alte sute de mii de lei bacşişuri acordate onorabililor samsari oficiali cari vor înlesni pertractarea acestei oneste şi patriotice afaceri.

Din nefericire, s'a găsit un şiret vulpoiu bătrîn, d. Emil Costinescu, ministrul de finanţe, care—vîndut probabil muscalilor— a împiedecat realizarea nobilului scop al triplei înţelegeri Oancea-Hildebrand-Schuller, interzicând exportul fasolei.

Iată cum, din cauza unor instrumente ale streinilor ca d. Costinescu, nu pot izbuti Ianoi iniţiative desinteresate şi însufleţite de cel mai înfocat sentiment naţional ca aceea a d-lui Luca Oancea! Trist, dar adevărat.

Acum, d-lui Oancea nu'i mai rămîne decît să consume împreună cu tovarăşii săi cele 90.000 kilograme de fasole. Efectul e de prevăzut. Oraţie acestei alimentaţii speciale, sus numita tripla înţelegere se va transforma într'o formidabilă fabrică de mitralieze şi de bombe cu gaze asfixiante, pe cari—dejucînd planurile mizerabile ale d-lui Costinescu — le vor oferi armatei ungureşti.

Din nenorocire, în ultimul moment, Agenţiea Wolfbureau ne telegrafiează că soldaţii unguri n'au nevoie de fasolea d-lui Luca Oancea, întrucât printre aceşti bravi luptători, la simpla apariţie a cazacilor, fără a mai consuma alimentul de post ce li se destina la Constanţa, se declară imedieat cea mai entusiastă şi energică desinterie.

Dar, ce-are-aface? Domnul Luca Oancea se va mulţumi cu intenţiunea ce a avut. Şi această intenţie e suficientă spre-a'l de semna admiraţiei tuturor bunilor români ca pe un înfocat naţionalist Ardelean. Nici Iorga, nici Filipescu, din punct de vedere al naţionalismului, n'au dreptul săse fasolească mai mult ca d. Luca Oancea.

Gheorghe Biciuşca Furnica, 18 noembrie 1914