Lupta de la Urluchioi - Techirghiol si caderea Constantei, 1916

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Septembrie 2020
Timp de citire: 13 minute

Stiati ca de fapt ultima lupta pentru Dobrogea a fost pierduta de trupele romane la Techirghiol?!

Stiam de la tatal meu ca si in preajma Techirghiolului s-au purtat lupte crancene in "Razboiul cel Mare". Copil fiind, atunci cand mergea cu boii la arat, gasea deseori munitie si alte ramasite militare pe acele campuri. In zadar am cautat in literatura despre Primul Razboi Mondial referiri si la luptele de la Techirghiol, pana de curand, cand mi-a cazut in maini lucrarea "AMINTIRI SI INVATAMINTE DIN RAZBOIUL DE INTREGIRE A NEAMULUI 1916-1919" de Nicolae Mihaescu, general de divizie, cu probabil singura relatare de la aceasta batalie, care pare sa fie asa, inca necunoscuta.

Nicolae Mihaescu a participat direct la lupta de la Urluchioi, (un catun de la coada lacului Techirghiol, aflat la trei kilometri de localitate, care in 1916 avea doar cativa locuitori si care in 1926 a fost definitiv parasit) in calitate de comandant de brigada (Brigada 19 Infanterie), participand la lupte pe intreg parcursul razboiului.

Desi pana in octombrie 1916 colonelul Mihaescu avea calificative foarte bune, mersul defavorabil al campaniei din Dobrogea si pierderea pozitiei de la Urluchioi-Techirghiol, il face pe generalul de brigada Stefan Holban sa-i acorde o caracterizare nefavorabila dupa acest octombrie 1916, posibil prezumtioasa:

„…În rezumat, Brigada 19 prin deosebire de celelalte două ale Diviziei, a fost cea care a rezistat mai puţin, a avut pierderile cele mai mici şi numărul de fugari ăl mai mare, ceea ce după părerea mea cade numai în sarcina Comandantului ei”

In lucrarea actuala avem insa descris in mare luptele purtate la marginea Techirghiolului si eroismul soldatilor, care cu mijloace militare reduse si in numar inferior inamicului, au fost pur si simplu spulberati de pe dealul Urluchioi impreuna cu tunurile lor, de catre artileria inamica. ("Atacul asupra inaltimei Urlichioi intrecea orce inchipuire prin violenta lui. ")

Poate ca este timpul, macar printr-un monument simbolic, sa se arate si la Techirghiol, ca acesti soldati care au luptat si cazut aici, pe dealul Urluchioiului, pentru tara lor, nu au fost uitati.

In memoria acestor lupte si a soldatilor germani cazuti, comandantul german al operatiunilor, generalul Mackensen a lasat sa se ridice o cruce masiva din piatra pe dealul Muratanului, undeva intre Topraisar si Mosneni, in apropiere de satul Biruinta. Oficialitatile romane au reusit cu greu sa se mobilizeze si abia in anii '90 au reusit sa ridice o mica cruce in memoria soldatilor romani cazuti aici, un monument deja in paragina si napadit de buruieni atunci cand l-am vizitat:

https://techirghiol.com/crucea-lui-mackensen

Poate ca cel mai mic monument, ar fi binevenit si aici la Techrighiol pe dealul Urluchioi, in memoria celor care au luptat si cazut aici. Dupa cum spunea tatal meu, in preajma erau campuri care la arat, in anii '40, inca mai dadeau la iveala ramasite omenesti. 

In imaginea de coperta cismeaua de la Urluchioi de la baza dealului cu acelasi nume in 1928.

La datele din fragmentul de mai jos trebuiesc adaugate 13 zile pentru a avea data calendarului nou.

[...]

LUPTA DELA URLICHIOIU

Urlichioii este o inaltime situata la nordul satului cu acelas nume si la vest de lacul Techirghiol. Ea formeaza coama cea mai de seama a nouei pozitiuni ocupata acum de brigada 19 infanterie. Care nor-estul ei se gasea ridicàtura, pe care regimentul 10 artilerie Ii instalase bateriile.Inapoi, pe contra panta, erau adapostite chesoanele.

Pe la ora 2 dupa amiazi (7 Octombrie n.r.) patrulele inamice incep a-si face aparitia in fata nouei noastre pozitiuni.

In curand unitätile lui inaintate iau contact cu posturile noastre inaintate si incet-incet lupta se angajeaza pe tot frontul.

De data aceasta atacul vrajmasului se intindea pe un front cu mult mai intins ca in zilele precedente si anume dela extremtiatea sud-vestica a lacului Techirghiol (divizia 9) pana la inclusiv satul Topraizar (divizia 19).

Atacul inamicului este cu osebire si prin alternantä dirijat cand asupra satului si ináltimii Urlichioi dela nordul satului, cand asupra satului Topraizar si inaltimilor invecinate.

Artileria lui formidabilä, in care ,artileria de calibru mare intra cu un procent destul de apreciabil, concentreaza masa de proectile cand asupra satului Topraizar (divizia 19), cand asupra satului si inaltimei Urlichioi (divizia 9).

Era un sgomot atat de infernal, incat numai cu mare greutate puteai sä te intelegi ,cu vecinul de alaturi. Pe masura ce inamicul aprecia, ca artileria lui a produs efecte destul de apreciabile asupra unuia sau altuia din obiectivele sus mentionate da drumul valurilor de asalt de infanterie sä inainteze la atac.

Toate incercarile lui din ziua de 7 Octombrie (20 Octombrie n.r.) s. v. 1916 de a disloca unitatile noastre de pe pozitiile ocupate, raman infructuoase. Unitatile au insa pierderi foarte marl. 

In dimineata urmatoare (8 Octombrie /21 Octombrie) el reincepe atacul cu o furie si mai salbateca.Valuri dupd valuri se topesc In fata rezistentei darze a unitataor noastre, cari lupta acum la disperare.

Atacul asupra inaltimei Urlichioi intrecea orce inchipuire prin violenta lui. Inamicul nu cruta nici un sacrificiu.

Regimentul 10 artilerie este coplesit de proectilele artileriei inamice si scos din actiune piesa cu piesa. Chesoanele sunt de asemenea demontate prin explozie si rostogolite in vale. In mai putin de 2 ore nu mai functioneaza aproape nici o piesa de a noastra.

Pe la ora 10-10,30 dimineata mase compacte de infanterie inamica inainteaza ca valurile Marii asupra santurilor in cari lupta oamenii nostri aproape rostogolite de artileria lui, cari de data aceasta lipsite complect de sprijinul artileriei si ne mai dispunand de nici o rezerva, sunt evacuate de aparatorii lor.

Pe la ora 12,30 unitatile noastre sleite de oboseala si reduse la mai putin de un sfert din efectivele lor, sunt nevoite sä se retraga, disputand terenul pas cu pas. Divizia 19, care lupta cu inamicul la dreapta noastra la Topraizar, ramaind acum cu aripa stanga descoperita, este deasemenea nevoita sä se retragä spre a nu fi invaluita.

(Nota mea: La o ora dupa ce Techirghiolul a cazut /a fost parasit, trupele romane de la Topraisar in pericol sa fie incercuite au parasit pozitia, retragandu-se, astfel a fost pierduta Constanta, iar putin mai tarziu toata Dobrogea. )

Cu ocaziunea acestor lupte am putut distinge si-mi fac datoria de a o mentiona aci bravura si sangele rece cu care comandantul unuia din batalioanele trimise de mine ca  sa intareasca unitatille epuizate de pe inaltimea Urlichioi, a inaintat fara cea mai mica sovaire, sub ploaia de srapnele a artileriei inamice in fruntea batalionului pe care-l conducea, maiorul Mărășescu Matei.

In ultimul moment, cand din ,cauza epuizärei complecte a ultimelor noastre rezerve, eream pe punctul de a evacua pozitia, am facut un apel disperat la comandantul diviziei (a 9-a), pe care intamplarea il adusese chiar langa postul meu de comanda, sa, nu se opuna la hotarirea ce voiam sä iau, de a intrebuinta, bineinteles pe raspundere proprie, o parte din regimentul 7 vanatori, care tot timpul acela statuse impasibil in spatele nostru la departare de numai 2000-2500 m., dar care s'a opus formal pretextand, cà dansul nu poate tolera intrebuintarea unei unitati care nu-i apartine.

Intrebuintarea acelei unitäti, in acel moment acut de criza, ar fi contribuit cu multä certitudine sa schimbe, cel putin pentru moment, situatiunea in favoarea noasträ in acea parte a frontullui, unde totul a depins de un singur fir de par.

RETRAGEREA SPRE CONSTANTA.

OCUPAREA POZITIEI DE LA HASSIDULUC (Cumpana astazi)

Dupa evacuarea pozitiei de la Urlichioi-Perveli brigada 19 a continuat sa se retraga spre Constanta, traversand lucrarile dela Agigea, care fusese lucrate pe timpul neutralitätii. Nu ,cunosc motivele care au facut, ca aceste lucrari sa nu fie defel utilizate de trupe in timpui retragerei.

Eereau cu toate acestea lucrari serioase, care dupa pareri autorizate ar fi putut servi foarte bine, in orce caz cu mult mai bine decat campia neteda aproape plana, dela sud-est de satul Cuzgun si decat glacikul dela Hassiduluc, cari nu aveau pe ele nici un fel de lucrari si care nu au fost de nici un folos.

In seara de 8/9 Octombrie brigada primeste ordin si ocupe creasta micelor ondulatiuni de teren dela nordul nord-estul satului Hassiduluc (sud-vest de orasul Constanta) inlocuind asa-zisa cavalerie rusa care urma sa primeasca o altä destinatiune.

Trebue explicat, ca. aceste ondulatiuni ereau lipsite de orce comandament fata de terenul inconjurator, astfel ca prezenta mai mult aspectul unei campii netede si plane putin inclinata spre sud.

Trebue inca addogat, ca unitatile intrand pe pozitiune, nu a gasit nici urmd de cavalerie rusa, fiindca dupa obiceiul rusesc aceastd cavalerie spalase de mult putina.

In ziva de 9 Noembrie, cu putin inainte de a se crapa de ziud, se prezinta la mine locotenentul colonel M... comandantul regimentului 63 infanterie spre a ma ruga sa-l inlocuesc pentru ziva aceea la comanda regimentului, fiindca se simtea complet epuizat.

Cum in timpul acela nu mai dispuneam de nici un ofiter superior cu care sa-l inlocuesc, l-am rugat sa pastreze tot el comanda pand seara, cand speram sa-i pot gasi un inlocuitor. Ofiterul s'a departat clatinand din cap si abia tinandu-se pe picioare.Seara mi s'a raportat, cä cazuse ranit prizonier in mainile vrajmasului.

Era un ofiter de elita, brav, constiincios si cu un curaj care ar fi putut servi ca model la multi ofiteri tineri, cari nu aveau familie si copii ca el. Unul din copiii lui (locotenent de artilerie), care-si facuse studiile in Germania, se afla pe front, in Transilvania.

ACTIUNEA DELA HASSIDULUC.

EVACUAREA ORASULUI CONSTANTA.

Dupa cum era de prevazut, actiunea dela Hassiduluc nu a fost propriu-zis decat un simulacru de lupta. Pe intregul front ocupat de unitätile brigazii 19 infanterie nu se aflau decat 2 baterii artilerie (locot.-colonel D... E...).

Efectivul brigazii ajunsese atat de redus, incat nu mai putea fi vorba de pastrat vre-o rezerva. Toata lumea se gasea pe o singura linie, iar oamenii la intervale destul de mari.

Cu drept cuvant se putea spune, ca pozitiunea era ca sa ma servesc de o expresiune plastica din vechile regulamente mai mult marcata decat reprezentata.

Trupele rusesti de ajutor, pe cari le asteptam sa soseasca din moment in moment, dupa cum eram tinuti zilnic cu vorba, nu se aratau nicaeri. Dupà un scurt bombardament al artileriei vrajmase, cele doud baterii romanesti aproape nu mai dau semne de viata.

Infanteristii nostri incep, unul cate unul, fara a mai astepta atacul infanteriei inamice, a parasi randurile, evitand contactul cu ofierii, cari faceau eforturi disperate spre a-i retine pe loc.

In timpul acela tocmai stopeeza in apropierea mea un automobil, din care coboara comandantul diviziei. La vederea oamenilor cari paraseau randurile, comandantul diviziei alerga dupa ei si incerca a-i retine cu forta.

Toate erau insä in zadar, fiindca oamenii nu mai ascultau de nimeni.

Pela ora 11 dimineata nu se mai aflau pe teren decat 2-3 ofiteri si cateva palcuri de soldati, cari nu apucase inca sa plece. Comandantul diviziei dandu-si seama de situatie, se urca in automobil si dispare spre Constanta, urmat de cei cativa insi, cari se mai gaseau inca, pe teren.

Am scoborat in Constanta si am cutreerat catva timp orasul, cu speranta cà poate voi reusi sä intalnesc pe cineva dela divizie cu care sä fac legatura. Nu am putut gasi insa pe nimeni, caci parasise toti orasul.

Artileria inamica incepuse deja sä bombardeze marginea orasului, in speranta ca poate se mai gasesc trupe in el. In oras zapaceala si dezordine peste tot locul. Nenumarate vehicule pline cu bagaje, batrani, femei si copii forfoteau pe sträzi si impiedicau circulatiunea. Majoritatea o formau bineinteles românii, cari se grabeau a parasi orasul pentru a nu cadea, särmanii, in mainile bulgarilor.

Urmand miscarea generala am ajuns pe inaltimea Canara (Mamaia-Nord n.r.), unde era o mare aglomeratie de trupe amestecate. Ofiterii faceau eforturi spre a pune unitatile in ordine.

Nu trecu mult insa si o ploaie torentialä insotita de fulgere si traznete inspaimantatoare incepe a cadea asupra noastra.

Caut din nou sa fac legatura cu divizia, dar este imposibil sà gasesc pe cineva, care sa-si dea vre-o informatie. Cum cerul se mai linistise putin i incepuse a se insenina, avioanele inamice Ii fac iardsi aparitia deasupra noastra.

In curand incepe si artileria inamica sã traga. Unitatile cari abia incepuse a se reface, rup din nou randurile si se imprastie peste camp.

Pe sosea un imens convoiu in cap cu intendantul locotenent-colonel B... seful serviciului de intendenta al diviziei 9 .Intendantul mi spune ca are ordin sa se duca tocmai la Tulcea, unde a plecat si comandantul diviziei impreuna, cu tot cartierul.

Deocamdata si pana la noui dispozitiuni, urmam si noi aceasta directiune. Pe drum ofiterii fac din nou eforturi spre a aduna oamenii si a-i pune in ordine.

[...]

AMINTIRI SI INVATAMINTE DIN RAZBOIUL DE INTREGIRE A NEAMULUI 1916-1919 de Nicolae Mihaescu, 1936