Cover Image

M. D. Ionescu — un plagiator

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 Octombrie 2021
Timp de citire: 5 minute

Vestitul militar dobrogean, istoric, geolog, arheolog, etnograf etc. Marin Ionescu-Dobrogianu (1866 - 1938), autorul monumetalei monografii "Dobrogia în pragul veacului al XX-lea", este acuzat intr-un articol din Sămănătorul din 1 ianuarie 1908 ca a plagiat cel putin un capitol din monografia sa.

Profesorul Gheorghe Murgoci, mebru corespondent al Academiei Romane, membru fondator al Institutului de Studii Sud-Est Europene din București (1872 - 1925), afirma ca M.D. Ionescu ar fi un plagiator, fapta sa numind-o "hoţie literară". Articolul de mai jos contine acuzatiile acestuia.

° ° °

Cum se face un volum gros?

Deunăzi preparînd o conferinţă asupra Insulei Şerpilor, am cercetat — cum era natural — aproape toată literatura ce am găsit relativ la acest subiect. Intre altele mi-a căzut în mîini lucrarea foarte interesantă a d-lui G. Popa, Lizeanu «Insula Serpilor» (29 pag. plus 1 hartă) tipărită la 1894 în Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie. Citind această expunere amănunţită asupra acestui mic petic de pămînt romînesc, mi se păru că am mai citit undeva asemenea lucruri ; în ori-ce caz am luat la cercetare Dobrogea în pragul veacului XX, opera colosală a d-lui Căp. D. Ionescu, un volum quarto de 1010 cu multe figuri şi hărţi.. Această lucrarea a apărnt la 1904, la 10 ani după lucrarea d-lui Popa.

Pe atunci eu luasem la trei pe un prieten al meu care scrisese o carte slabă despre Dobrogea. D. căp. Ionescu tocmai își tipărea lucrarea sa, şi din convorbiri!e cu dînsul şi cu alte persoane reeşea că face o operă monumentală, în care — avea aerul de a spune — nu voiu găsi nimic de reproşat, fiind o operă la care d. căpitan lucrează de 10—15 ani. Și în adevăr peste citva timp apăru monumentala lucrare de 1010 pag.. (fără planșele, care sînt în număr de 14) care mai întii mi-a împus -prin grosimea şi prin luxul cu care era tipărită : format quarto, litere cicero, titluri secesion, fotografii și hărți numeroase, etc.

Apoi am răsfoit-o şi pe unele locuri mi-a plăcut, deşi la prima ochire am văzut o oarecare superficialitate, lipsă de metodă științifică şi necunoașterea literaturei complecte. Cu toate astea am comunicat d-lui căpitan Ionescu, într'o carte poştală, impresia mulţumitoare ce-mi făcuse opera sa, ce se prezenta în cea mai mare parte ca o operă de compilare. Doriam însă a o citi cu deamănuntul, ca să mă conving de valoarea ei adevărată. Alte lucrări şi călătoria mea în America — pe unde am purtat şi volumoiul d-lui căpitan Ionescu — m'au, împiedicat de a reveni asupra Dobrogei, pină seara trecută, cînd luaiu să vedem ce spune despre Insula Şerpilor.

Ce vă închipuiţă că am găsit?.., Am găsit reproducerea ad literam a articolului d-lui Popa de capo al fine. Nimic mai mult ori mai puţin! Pînă şi notele explicative, literatura şi harta dată de d. Popa-Lizeanu după Kăhler e reprodusă identic de d. Căpitan, fără să spuie de unde le ia.

La asemenea faptă, d. Căpitan se mulţumeşte a pune o notă în josul paginei, referitoare la titlul capitolului: Insula Şerpilor, o notă în rind cu toți autorii pe cari îi citează d. Popa. Nota sună: G. Popa, Revista Arheologică, vol. VII, fasc. Ii. an. 1894. p. 340—416. Insula Şerpilor se numește Phidonixi în greceşte, Ian Adassi în turcește, Zmenioi Ostrov în ruseşte. Vezi cherta No. 1. După aceasta urmează nota 2) 3) ete. cele cari la d. Popa purtau numărul 1) 2- etc. Orice cititor va crede că asta se referă numai la numele insulei, iar că lucrarea d-lui Popa e vr'un spanac literar ce nu cuprinde decit acele numiri ce merită a fi menţionate.

Ei bine, eu numesc aceasta hoţie literară fără nică un scrupul!! Căci cine va citi nota şi articolul, nici prin gînd nu-i va trece că capitolul întreg, de 14 pag. e reproducerea articolului d-lui Popa. Nicăiri nu se vorbeşte un cuvînt că reproduce după d. Popa; iar în lista celor-113 autori, cu cari se făleşte d. Căpitan în fruntea volumului, nu se amintește nici numele, nici opera d-lui Popa. Mai ales la asta nu mă aşteptam. Cind reproduci un autor adliteram, nu ţi se iartă să scapi din vedere pe autor din lista bibliografică, unde faci aprecieri asupra operelor utilizate, și iarăşi nu se cade să anunţă în josul paginei autorul cu o notă ce nu spune nimic, sau dă o explicaţie cu totul de altă natură, și să nu mai vorbeşti nică odată de adevăratul autor, ci să scrii parcă ar fi al tău.

Mai notez aci încă faptul acela că d. căpitan Ionescu, citînd pe critici încheie prefața cu cuvintele lui Pann :

Cela ce găseşte vină
Şi-o vrea să facă mai bine,
Nu stau cu el în pricină,
Slobod este dela mine.

Aceste cuvinte pe atunci mi-erau indirect adresate mie, căci volumul venia tocmai după un articol al meu asupra unei lucrări tot despre Dobrogea.

Apoi, d-le Căpitan! aci nu-i chestiunea de făcut mai bine ori de căutat pricină; aci e de recunoscut dreptul şi meritul omului care munceşte. Şi dacă d-ta aşa ai făcut toată cartea, nu mă mir că au ieşit 1010 pagini şi - nu mă sperie volumoiul d-tale.

De aceea, deocamdată, am vrut să arăt, cum se poate compune un volum gros. Asupra Dobrogei d-lui Căpitan voiu mai reveni.

G. Murgoci

Sămănătorul, 1 ianuarie 1908

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

261
Techirghiol
28.03.2024 17:26
Actual: 20° C
Viteza vantului: 3.69 m/s