Telegraful primeşte următórea scrisóre:
Domnule Redactor!
Veniţi aicea pentru diverse ale nóstre interese, am fost încântaţi de frumósa primire şi drépta satisfacţiune cu care autorităţile de aici ne-au tratat la cererile ce interesele ne-au povăţuit a le adresa.
Mahometani şi mari proprietari în Dobrogea felicitându-ne de calitatea de cetăţeni români ce am dobândit, prin anexarea la România a provinţiilor nóstre, nu putem părăsi capitala patriei spre a ne întórce la căminele nóstre fără a îndeplini o sacră datorie ce conştiinţa ne impune imperios, aceea adică de a esprima prin publicitate sentimentul de profundă recunoştinţă, perfectă iubire, şi complect devotament ce ne inspiră tutulor locuitorilor din Dobrogea purtarea leală şi binevoitóre a autorităţilor nouei nóstre Patrii, frumósei Românii.
Vě rugăm dar să bine-voiţi a primi ca acéstă manifestare a sentimentelor sus ḍise să o facem prin stimatul ḍiar ce redigeaţi. (ḍ - d cu sedilă folosit pentru a marca un „z” n.m. )
Cu acéstă ocasiune bine-voiţi d-le Redactor a primi asigurarea prea destinsei nóstre consideraţiuni.
Sapit bey, Ahmet Achif, Sachir Paşa.
20 februar 1883.
CURIERUL TH.BALASSAN, IAȘI Duminică 27 Fevr. (11 Mart.) 1883.
°°°
Textul este o scrisoare de mulțumire publică trimisă de trei lideri sau reprezentanți importanți ai comunității musulmane ("mahometane") din Dobrogea către redactorul Telegrafului, un ziar al vremii (în februarie 1883).
Contextul istoric este crucial aici: în urma Războiului de Independență (1877-1878) și a Tratatului de la Berlin, Dobrogea a devenit oficial parte din România, iar locuitorii ei au primit cetățenia română.
Iată principalele idei pe care le transmite textul, traduse pe înțelesul de astăzi:
Aprecierea autorităților: Autorii scrisorii spun că au venit în București (capitală) cu diverse treburi personale/de afaceri și au fost extrem de plăcut surprinși de modul corect, politicos și binevoitor în care au fost tratați de autoritățile române.
Mândria de a fi cetățeni români: Aceștia vorbesc în numele musulmanilor și marilor proprietari din Dobrogea, declarându-se fericiți („felicitându-ne”) că au dobândit calitatea de cetățeni români odată cu unirea provinciei lor cu România.
O datorie de onoare: Ei simt că nu pot pleca înapoi acasă, la familiile lor, înainte de a-și îndeplini o „sacră datorie” morală: aceea de a spune public cât de recunoscători, loiali și devotați sunt noii lor Patrii, „frumoasei Românii”.
Cererea de publicare: Îl roagă pe redactorul ziarului să le publice această scrisoare pentru ca mesajul lor de mulțumire să fie văzut de toată lumea.
Pe scurt, este un mesaj de loialitate și recunoștință din partea comunității musulmane dobrogene, care dorea să arate public că s-a integrat cu succes și cu bucurie în statul român.