Se spune ca, "Moara Indragostitilor" care inca se mai putea vedea in satul Mamaia in urma cu cateva decenii, a fost ridicata acolo de Asan-Paşa de la Babadag.
Acesta avea o tarla si la cetatea Caraharman (Vadu) cu o vestita herghelie de cai arabesti, pe care-i trimetea vara la pascut pe campurile sale imense, campuri care se intindeau de la balta Caraharmanului (Vadu) pana dincolo de Idris-Cuius (Ivrinezu).
In drumurile lui, unde-l impingeau nevoile, obisnuia sa-l ia si pe fiul sau Enver, care incepuse sa-i pricinuiasca probleme, pentru a-l scoate in lume si totodata pentru a-l avea mai aproape.
Asan-Paşa avea doua haremuri, unul la Babadag, iar altul la Constanta. De fiecare data cand trecea de la un targ la altul, se oprea la o tarla situata intre lac si mare, proprietatea mocanului Costea Alisandru, caruia turcii ii spuneau Cogea Ali. Enver fiul sau care-l insotea, cunoaste aici si pe fica acestuia, iar la o ultima vizita, refuza sa plece mai departe, sa-si insoteasca tatal.
Banuind adevaratul motiv al refuzului fiului sau, Pasa ii spune lui Zecheria, un bun prieten turc a lui Costea, sa-l anunte ca Enver a pus ochii pe fata si ca planuieste poate o nenorcire. Zecheria era insa indragostit de mama fetei, Lia. Acesta nu-i spune nimic mocanului si il ajuta pe tanarul Enver sa o rapeasca pe fata. Urcata pe o barca cu forta, fata a inceput sa strige "Mama Lia, Mama Lia !", iar dupa mai multe smucituri disperate, aceasta se arunca in apa. Disperat, Enver a sarit dupa ea, dar a scos-o moarta. Atunci, innebunit de pierderea suferita, a inceput sa tipe „Mamaia! Mamaia!”. Rapus de durere, Enver a disparut in apa cu iubita lui. In memoria fiului sau, Asan-Paşa a ridicat aici o moara, unde l-a pus morar pe Zecheria. Satul care a luat fiinta langa aceasta s-a numit Mamaia, iar moara a purtat numele de "Moara indragostitilor".
In imagine Moara Indragostitilor din Mamaia.