Mini hiu mucan

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Octombrie 2024
Timp de citire: 3 minute

"mine escu mucan" ar corecta un fărșerot iar cel din Pind în "grailu armânescu" l-ar învața să spună "io hiu mucan" pe cel care se identifica ca "mocan", român de dincolo, din "România".

Numai că în România mocani sunt numiți cei din Transilvania, de fapt primii români din țara care astăzi se numește România. Iar mult mai strict, mocani sunt de fapt oierii munților, cei din zona Marginimii Sibiului, "Pasqua Romanorum", pastorii romanilor, cei pe care i-au găsit ungurii în Panonia.

Mocanii, păstori români transilvăneni ajungeau - de regulă - în decursul transhumanței la sud de Dunăre, și în Cadrilater sau în împrejurimile Varnei, iar uneori în Rodopi și în Rumelia Orientală, i-au intâlnit adesea în peregrinările lor pe aromâni, mai ales ramura grămușteană a acestora. Se pare că uneori au coabitat, iar grupuri de aromâni s-au întors alături de mocanii mărgineni și s-au stabilit în Mărginimea Sibiului.

Ioan Adam, "scriitorul Dobrogei", spunea despre ei:

"Mocanii mai ales, cu firea lor persistentă şi călăuziţi de acel instinct rar de extensiune şi cucerire, forţau împrejurările şi -şi riscau toate resursele, pentru că să pună mâna pe proprietatea ameninţată. Şi-aşa s'a putut ajunge să avem o proprietate mare românească, care în alte împrejurări, ar fi trecut cu sigµranţaîn mâini străine.

Cine se gandia pe atunci, la începul incorporărei provinciei, când Dobrogea era loc de hulă şi de exil pentru toţi căpătuiţîi, că s'ar putea cheltui - chiar şi bani, pentru stabilirea unei gospodării acolo? Mocanii au adus în Dobrogea şi sentimentul acela hotărât naţional, cu o rară conştienţă socială a rolului lor, care i-a ajutat mult în cuceri­rile făcute. Dragostea de neam şi respectul pentru istorie, e în adevărată înflorire la ei."

Deci Vlahii de la sud de Dunăre îi numesc, fară excepție, pe cei de la nord de Dunăre "Mucani".

Iar "escu", sunt, pus la sfârșitul numelui "Ștefan sunt" (sau al lui Ștefan sunt), a devenit Ștefanescu. Așa au apărut numele românești cu sufixul "escu", o data cu cei veniți "de dincolo" probabil, din Balcani.