Prima marturie culturala din Dobrogea noua, romaneasca se pare ca provine de la poetul Alexandru Macedonski, unul dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii romane din secolul al XIX, alaturi de Mihai Eminescu, pe care insa l-a dispretuit, sentimentul fiind reciproc, iar disputele dintre cei doi s-au purtat public.
Macedonski, dupa cum se plangea si public, este silit sa-si castige existenta lucrand si ca functionar pentru stat, primeste in 1878, la preluarea Dobrogei de catre Romania, un post de prefect al plasii Silistra cu sediul la Cernavoda. Si iata primele sale impresii concretizate in poezia inchinata printului tatar din decembrie 1878 si publicata doi ani mai tarziu in Literatorul, ziar la care era si proprietar.
»Eu sunt Mîrza, prinţ tătar,
,Cu tăios şi scump hanghiar
,Şi cu falnic armăsar!
„Nu maï am averî, nicî tron,
„Nicî palatul din Cherson :
„Subt alt cer, alt orizon!
„Mosiî meï cariï-au fost khanî
„Ş'au învins pe Otomanî,
„Fura 'nvinşî de alţî dusmanî!
„Moşii-mi ênsë de-au murit
Pentru ţară s'au jertfit
„Si cu cinste au pierit !
„Decî mêndria mi-o cinstiţi,
„Voî câţî ţara v'o iubiţî,
„Cavalerilor vestiţî !"
S'ori pe unde el trecea
Aste vorbe când zicea
Toţî in cale ÎÏ rostea:
—„Salutare, Prinţ tătar,
„Cu tăios şi scump hanghiar
„Si cu falnic armăsar!"
Al A. Macedonski
Dobrogia 1878. Dec
Mîrza Însemnează print în tătăreşce. In Dobrogia există ânca, cazute într'o stare apropiată cu mizeria, mal multe familii princiare tătăreşci. Am avut ocazia a mă convinge ensu-mi despre aceasta.
Literatorul, 11 Maiu 1880
In imagine o gospodarie tatareasca originala din Techirghiol, aici in anul 2017. Curtea aflata oarecum in mijlocul orasului, se pare ca a reusit sa pastreze nealterata atmosefera vietii tataresti timp de decenii, unde calul si vaca, precum capita de fan si bostanii, grajdurile din pamant galben si casa cu cerdacul turcesc intr-o rana in fata, toate par de cand lumea acolo.