Miss Dobrogea 1930

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Iulie 2020
Timp de citire: 6 minute

"IUBESC NATURA !!" - ne spune d-ra Aurelia Rădulescu ..Miss Dobrogea 1930.

Veseli suntem, veseli suntem,

Când te vedem, când te vedem...

Astfel sună refrenul „Dunării albastre”, cântată atât de duios in nemuritorul vals al lui Strauss. Şi intr’adevăr, în minunata zi de Paşti, Dunărea pare mai strălucitoare şi mai_ albastră ca de obiceiu, văzută din înnaltul podului, peste care trece trenul duduind. Soarele îşi reflectă miile de culori, în luciul apei liniştite, care curge molcomă la vale, spre Pontul Euxin, pentru a-i povesti acestuia, minunatele basme ale ţărmurilor ei...

...Imediat la eşirea de pe pod, trenul intră în gara Cernavodă. O statie minusculă provincială, aşa cum întâlneşti cu zecile, de-alungul căilor noastre ferate. Iar de pe coama dealului din dosul gării, se desfăşoară panorama micului orăşel dunărean, locuit de câteva mii de oameni harnici, muncitori. Mai departe, spre dreapta se profilează siluetele masive ale cazărmilor, având în faţă un defileu deluros, de argilă.

Portarul hotelului „Bristol” , e un fel de „ziar-vorbit ambulant” şi’n momentul în care mi-am declinat calitatea de ziarist, mi-a dat toate amănuntele concursului de frumuseţe, — la care a asistat „din uşă”, ca să nu-şi desmintă profesiunea, — mi-a indicat principalele personalităţi, care au făcut parte din juriu, precum şi adresa precisă a d-rei Aurelia Rădulescu, „Miss Dobrogea 1930”, care tocmai s’a înapoiat din Capitală".

Am pornit pe străzile oraşului lui Mircea cel Bătrân. Dumnezeule, câte fete frumoase! Hotărât, la Cernavodă nu există nici o fată urâtă, iar dacă sunt, probabil că n ’au voe să iasă din casă, în prim a zi de Paşti, pentru a nu strica estetica străzii. Dacă primarul, — d.Samarineanu, mi se pare, -— a dat o asemenea dispoziţie, nu-l putem decât felicita.

In fine am ajuns la destinaţie. O căsuţă mică, drăguţă, cu o grădiniţă în fată. In tr’un salonaş cu mobile minuscule, stau de vorbă... şase domnişoare. Prezentări, dulceaţă, cafeluţă, mă rog tot dichisul unei primiri cernavodene.

— „Cu ce impresii ai plecat din Capitală, domnişoară?”.

— „Ei, măcar de-am fi fost şi noi cu ea!” se amestecă domnişoara Puia, o codană de vre-o şaptesprezece ani.

— „Organizaţia concursului dela Sinaia ţi-a plăcut?” .

— „Desigur că i-a plăcut”, sare duduia Gelu. „Cum să nu-i placă, dacă ea a fost printre cele mai frumoase?” .

...Şi la fiecare biată întrebare a mea, răspunde câte una din prietenele „Miss Dobrogei”, cu un lux de amănunte, care mă uimeşte; între timp d-ra Rădulescu surâde, afirmă cu mişcări ale capului şi...

— „Domnul Bogdan, căpitanul portului”.

Un domn impunător, tipul marinarului, (chiar de apă dulce, dar tot marinar rămâne). D-sa a fost unul din fervenţii organizatori ai concursului din Cernavodă şi după ce-i expun motivul vizitei mele, îmi şopteşte:

— „Singura scăpare este, să vă plim baţi cu barca pe Dunăre. Poate astfel veţi putea sta de vorbă”...

După proteste, manifestaţii de antipatie profundă, — din partea tineretului feminin •—• şi a unui scurt drum , până’n port, — în care timp d-ra Aurelia Rădulescu, era ţinta atenţiunei şi galanteriilor generale ale concetăţenilor ei, — iată-ne plutind cu o barcă, pe apele albastre ale Dunării. Un pescar lipovean face onorurile gazdei, trăgând voiniceşte la rame, în susul cursului...

— „Ei bine, domnişoară...”

— „Am fost foarte sburdalnică in copilărie şi tot ţinutul pe care-I vezi împrejurul nostru, îl cunosc în amănunţime, căci natura mi-a plăcut totdeauna şi m’am simţit bine în mijlocul ei.

Am terminat gimnaziul la Cernavodă şi mă pregătesc să-mi dau bacalaureatul. Nu pentru a urmauniversitatea, — poate se va’nlâmpla totuş şi aceasta, — dar am învăţat mult, din dragoste pentru cultură. Vorbesc bine franceza şi germana şi cânt destul de bine la pian. Ca pe orice fată tânără, mă domină încă o oarecare doză de romantism, care s’a manifestat atât în muzica preferată, cât şi în privinţa lecturilor. Citesc mult, nemăsurat de mult. înaintea concursului şi după. am stat câteva luni în Bucureşti şi am văzut întregul repertoriu al teatrelor, dar mai cu seamă am ascultat toate operele jucate în stagiunea aceasta, unele chiar de mai'multe ori. Acum mă odihnesc şi crede-mă, te rog, că-mi prinde foarte bine, după surmenajul prin care am trecut.

Nu iubesc pe nimeni şi nimic.

Nu-i paradoxal pentru o romantică?

Dar aceasta se datoreşte realismului, de care sunt , animată. Sunt tânără încă şi mai am tot timpul să mă gândesc la dragoste. Vezi, tocmai aci e paradoxul. Sunt romantică şi totuş realistă.

Proecte pentru viitor? As vrea să joc cinematograf. De fapt, domnul Berger, regisorul german, care a asistat la concursul de frumuseţe dela Sinaia, mi-a dat multe speranţe şi mi-a confirmat fotogenia...

Despre concurs? Ce-aş mai putea adăoga, la toate cele spuse de celelalte alese? Poate cele mai sincere mulţumiri juriului din Cernavodă, care m’a ales şi celui dela Sinaia, care m’a distins cu titlul de „Miss Dobrogea”, la care nu mă aşteptam.

Totodată ţiu să mulţumesc conducătorilor revistei „Realitatea Ilustrată”, cari mi-au dat posibilitatea de a-mi afirma o calitate: frumuseţea.

— „Bonjour, Relly”, răsună o voce limpede, peste întinsul apelor. Doamne!!! In zece minute, de când eram în luntre, Dunărea se împânzise de bărci şi caicuri, în care se răsfăţa întregul tineret al Cernavodei, urmărindu-şi frumoasa Miss. Până la debarcader am fost pur şi simplu escortaţi, şi d-ra Rădulescu, trebuind să răspundă la sute de saluturi, n’am mai putut vorbi nimic.

Realitatea Ilustrata, 1 MAIU 1930