Mitul Peșterii Sf. Casian

Publicat de Aurel Băjenaru, 27 Martie 2023
Timp de citire: 6 minute

Iată mai jos un articol care ne arată fară echivoc că "Pesterea Sfântului Casian" nu era cunoscută în urmă cu o sută de ani, ea este o invenție mai noua a bisericii. Chiar și arheologul Vasile Pârvan, despre care se spune că ar fi descoperit-o in 1912, nu a făcut decât să descopere inscripțiile de pe valea Casimcea și să facă că atare o comunicare Academiei.

Peștera propriuzisa (actuală) nu este decât o crăpătură în stanca la o înălțime amețitoare amenajata ulterior. Sf. Casian a pornit cariera să religioasa de pe aceste meleaguri poate, dar nu a avut nici în clin nici în mânecă cu crăpătură îngustă din stăncile Casimcei a carei accesare presupunea de fiecare dată o condiție atletică.

° ° °

Relicve dobrogene

Minunat ne înfățișează scriitorii mai din vechime viața și lupta peatru civilizație a popoarelor, precum şi drumul ce acestea l-au urmat în cursul veacurilor . Neștiutoare de lumea mai depărtată, pământul pustiu cu piedici la tot pasul şi locuri necunoscute, i-a Îndemnat sa încerce și să caute din tată în fiu locurile de dealungul apelor , pe unde aveau un fir de întoarcere , atunci cînd vremea sau fiarele sălbatice le-ar fi hotărât să -şi caute culcușurile de unde plecaseră odată.

Și'n drumurile momitoare de unda lină, sau chiar în tăcerea valului vijelios , duceau în sufletele lor amintiri și cântece despre leagănul copilăriei și isprăvile vârstei bărbătești, iar acolo unde se aşezau pentru mai multa vreme, sau pentru totdeauna , o generație cel puțin, lega numele locurilor de acum, cu cele de altădată , aşa cam au făcut "Ionienii", corăbieri şi negustori vestiți, cu toate cetățile ce le-au crestat de- alungul malului i Pontului Euxin împrejurul Mârei Negre . Și din aceasta vecinătate se întindeau tot mai departe, pe drum de pătrundere , tot așa cum am făcut-o noi în acea zi de vara de-alungal Casimcei spre inima Dobrogii.

Ghidul nostru, notarul, în buna dispositie de tovărășie veselă, ne povestia atunci întâmplări din lumea lui de sat, cu viață simpla și liniștită, cu preocupări mărunte din traiul sătenilor noştri. Vreme de aproape un ceas ne ținem dealungul Casimcei prin bălării cât omul de-a calare, pe sub architectonica așezare de stânci suprapuse și împletite ici-colo de tufăriș și pomișori.

Apoi pärasim cursul apei şi ne înșiram pe o vălcea spre dreapta, tapșan de flori în nesfârșite culori, iar mai acolo printr'an crîng cu ramuri ce se întindeau deasupra capului în liane nedespărțite, din care răsăreau la fiecare pas cireşi sălbatici cu mărunte fructe răcoritoare. La un timp neoprim, ghidul nostru e în culmea părerilor de rău! pierduse cărarea ce duce la inscripție și starea aceasta ne obosise parcă mai mult decât arșița soarelui și drumul lung.

O noul încercare, pe alte poteci, pe aceleaşi coridoare împleticite cu crengi și iată strigătul vesel al d-lui notar, ce-şi imputa totodată faptul că a stat la îndoială în cunoaşterea desăvârșită a locurilor ce le știe din copilărie. Ne stringem grăbiți în jurul profesorului conductor, emoționați de măreția momentului. O stancă mare, de câțiva metri, cu fața spre apus , unde vâlceaua la chiva paşi mai jos se ridica în panta tot mai dulce cioplită măestrit şi închisă de toate părțile de un crâng des că peria, ne tintueste privirea şi rásuflarea totodată : "Όροι Κασιάνουν Και Σπηλούχα" - Oroi Kasianon Kai spilouha - munți (stäncele ) Casianilor şi peştera.

Cercetam cu privirea întregul cuprins închis din toate părțile ca un cuib ascuns în frunziș și pomișori, cheva stănci icl colo, pretutindeni un aer de singurătate şi linişte.

Peştera nu mai există, un bloc căzut parca, astupă locul ce ar desemna -o lângă inscripție. Ne adăpam setea cu broboane amare de cireșe mici şi o luam tot mai sus spre culmea dealului , acolo unde va fi fost poate ultima etapă a unei expediții ce işi vă fi dus traiul aici în drumul râului.

Sus o privelişte neasemuita, toată coama semănată cu gigantice stănci, cum n-am văzut în alta parte a Dobrogii; departe spre răsărit raree marii în drumul Peletliei și a Caranasufului cu Heraclia ce sta gata spre o complecta descoperire ; dincolo, la miazănoapte , panta în urcare spre Cogealac, și mai încolo zarea Ulmetumului - veche cetate romana,iar în apusul soarelui, ce se cobora tot mai jos, mii de luminițe cu paenjenis în călătorie , cu tomuli semanați și perduti în zarea depărtată.

Tărziu ne-am coborât iarăși spre apa Casimcei în drumul nostru. Mici izvorașe tăinuite într'un ascunziş de minta sălbatica , vinișoare de apa pierdute în undele vechiului drum al lonienilor, mai Încolo o cruce la poarta, urma unui cimitir musalman în alta parte- şi peste tot, în cele mai depărtate ascunzipuri ale acestei singurătăți , un cioban cu aşezarea lui, cel mai vechiu colon al vremurilor de dinaintea noastră.

Drumal întoarcerii l-am prins la marginea Chiriglicului printr'un defileu carpatin , întâlnit în Dobrogea doar la Moara Paşii spre Ostrov. Acum urcam tot mai sus spre spre zarea platoului dobrogean pria sate cu gospodarii închegate din nou după razboiu, că la Pazarlia, sau fară nici o suferință că în nemțescul Caramurat și tot mai apropae de noapte, în zgomotul mașinii, în cântece și bucurii de călătorie plăcută, urmăriți parcă de scrisul depe vâlceaua Casimcei: "Oroi Kasianon Kai spilouha".

V.Helgiu

Dobrogea jună - 4 septembrie 1923