Cover Image

Moda bronzului

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Mai 2024
Timp de citire: 3 minute

Vă mărturisesc sincer că în luna care mi-am petrecut-o la Te­­chirghiol, mă­­ săturasem până peste cap de-atâta ţigănie. Vreau să spun că doream să mai văd oameni albi, în sfârşit oam­eni de rasa noastră, nu numai de aceia pe care dacă voiai să-i vezi bine la faţă trebuia, să aprinzi un chi­brit.

M’am înşelat însă crezând că întors la Bucureşti voiu vedea oa­meni nefripţi şi nearşi de soare. Furia de negreală s’a întins pre­tutindeni şi, în sens figurat s’ar putea spune­­­ă numai pârliţii mai sunt astăzi albi­­ la faţă. Dar nu numai cei întorşi dela vreo plaje au culoarea ciocolatei.

Cu­coanele cari n’au plecat în vilegiatură stau ore întregi, întinse pe terase la soare, îşi dau cu zeci de creme pe faţă, cu unt de ca­cao­­ şi Dumnezeu ştie cu­ ce mara­feturi, doar doar s’or în­egri. Cu­noaşteţi nuvela lui Carăgiale cu tipii cari deşi nu plecau la băi îşi puneau hârtie albastră la fe­restre şi se închideau zile, întregi în casă, pentru a face otravă ve­cinilor, cari îi credeau plecaţi ?

Cum evoluează gusturile ! A­­cum ceva timp idealul, unei fe­mei frumoase era să aibe pielea cât, mai albă şi cât mai catife­lată, iar poeţii când voiau să e­­voce o femeie frumoasă nu uitau niciodată floarea de stil : ,,avea pieliţa albă ca neaua“. Astăzi cu­­coanele d­e pretenţii au pielea de culoarea tăciunelui şi la feres­trele drogheriilor nu se mai vede reclama, cu cele două mâini­ alătu­rate, una neagră şi, una albă : ,,înainte şi­ după întrebuinţare“. Lucru de necrezut acum vre­o câţiva ani : farmaciştii şi drogu­­iştii fac dever bun vânzând cre­me, pentru menţinerea negrelii. Vai câtă muncă pe bietele cu­coane cam­ întoarse din vilegiatu­ră, vor neapărat să-şi menţie cu­ culoarea bronzată,­ numai pentru că cineva le-a spus că ,,le prinde“. Stau la soare până când îşi dau seama că vor leşina,şi nu ştiu cu ce să-şi menţie decolorarea păru­lui, tot pentru că cineva le-a făcut complimentul că le stă bine. Cu­nosc unele femei cărora dacă le spui că s-au albit, se indispun pur şi simplu. Şi aş­a vor să fie negre toată viaţa, întocmai ca mahala­gioaicele în doliu­, care pentru că li s-a spus că le „avantajează“ ne­grul, poartă doliu toată viaţa. Nu de mult, omul alb la faţă şi plin, era c­onsiderat ca proto­tipul omului frumos. Astăzi sunt consideraţi frumoşi doar cei ne­gri şi uscaţi. Tot aşa înainte omul alb şi gras era ţinta tuturor invidiilor, albeaţa şi grăsimea fiind consi­derate atribute ale unui trai bun. Astăzi este invidiat doar cel pâr­lit la faţă, negreala fiind apana­­giul omului bine, omului care şi-a permis să facă vilegiatura . — Ce faci şefule ? — Ceac-pac, dar nu aşa bine ca d-ta. — De ce ! — Mă uit la faţa d-tale şi mi-a­­junge : înegrit nu glumă, dar ştiu că-ţi merge bine! Nu ca mine, alb ca un caş. Ei, nu toţi pot să-şi permită luxul să se înegrească... Dintre femei, astăzi sunt mai albe doar maicile şi... chivuţele. Cât oare va­ mai fi ţigănia la modă ? ! Vai, cum te-ai ínegrit! Semeni cu Josephine Beker.

Rampa, 23 august 1931

° ° °

In imagine, Ciresica Economu aleasa Miss Movila in septembrie 1934. (Ilustratia Romana)

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

64
Techirghiol
21.06.2024 07:32
Actual: 22° C
Viteza vantului: 5.73 m/s