Monumente ale neputinței arheologiei românești

Publicat de Aurel Băjenaru, 30 August 2025
Timp de citire: 3 minute

Mormântul pictat hypogeu și alte obiective arheologice

De mult timp urmăresc soarta unui obiectiv deosebit: un cavou pictat, aparținând epocii precreștine a Constanței. Aici au fost îngropați romani constănțeni din secolele IV–V, în cinci sicrie de lemn, alături de obiecte funerare ale vremii.

Ani de zile, acest monument a stat ascuns sub o baracă, chiar în șantierul unde fusese descoperit. Bucuria a fost mare când am aflat că, în sfârșit, fusese protejat sub un acoperământ muzeal și deschis vizitării. Din păcate, entuziasmul s-a transformat rapid în dezamăgire: cavoul se află într-o încăpere închisă, cu spatele la vizitatori, vizibil doar printr-o ușă de sticlă și câteva camere video. Practic, nu se vede nimic mai mult decât imaginile deja disponibile pe internet și lipite pe pereții așa-zisului muzeu. Rezultatul: un „monument” protejat, dar ascuns de public, pentru care s-au cheltuit șase milioane de lei din fonduri europene.

Situația este, totuși, mai bună decât în alte cazuri:

— Mormântul scitic din Mangalia a dispărut complet.

— Mormântul macedonean de la Documaci (Mangalia), cu un impresionant dromos și o cameră funerară asemănătoare celebrelor morminte tracice expuse de bulgari, este închis de ani de zile cu o poartă de fier încadrată în beton.

— Noile descoperiri din necropola Mangaliei, camere mortuare antice impunătoare și extrem de interesante, zac de asemenea inaccesibile publicului.

În loc să fie valorificate prin popularizare rapidă și amenajări accesibile publicului larg – așa cum fac bulgarii cu succes – la noi orice descoperire arheologică ajunge fie sub cheie, fie expusă intemperiilor până la distrugere.

Am mai scris și despre cazul celor două vase ceramice grecești (pithoi), imense și superbe, pe care le-am descoperit acum 20 de ani la marginea unui câmp de la Baia. În loc să fie puse în valoare, au ajuns sparte în tabăra de arheologie de la Ibida (Baza Arheologică de la Slava Rusă), aruncate lângă gard.

În tot acest timp, lipsa de informare a publicului naște monștri ai necunoașterii și hrănește o naționalism orb, în care se ajunge să se vorbească chiar și despre presupusa „reședință de vară a lui Burebista” pe malul mării.