Musulmanii din Dobrogea și cultura lor

Publicat de Aurel Băjenaru, 7 Martie 2026
Timp de citire: 3 minute

După cum am mai spus, trăiesc în Germania de o viață de om. În acest timp am întâlnit și aici musulmani, în special proveniți din Turcia, față de care însă nu am simțit nevoia unei apropieri, dimpotrivă. Majoritatea sunt migranți care tind să trăiască și să muncească în cercuri restrânse, în comunități formate aproape exclusiv din ai lor.

De curând am văzut o femeie purtând un batic/hijab tradițional din Anatolia, care se plângea că în Germania s-au înmulțit prea mult imigranții, românii și bulgarii, și că odinioară aici se trăia mai bine, mai liniștit. Nu insist asupra absurdității situației; este doar unul dintre exemplele prin care unii dintre acești migranți ajung nu doar să arate cu degetul spre alții aflați într-o situație similară, ci chiar să recomande evitarea germanilor, considerați „altfel” sau „ciudați”.

Pe mine, însă, mă interesează în mod deosebit numai musulmanii din Dobrogea și istoria lor – un exemplu remarcabil de conviețuire și integrare europeană. Turcii și tătarii de acolo nu sunt o comunitate venită din afară; pentru ei, Dobrogea este, de fapt, acasă.

°°°

Pentru musulmani, religia era considerată sacră. Pe seama ei nu se făceau glume și nu se rosteau injurii, așa cum se mai întâmpla în alte contexte religioase.

Legea otomană era candva strictă și drastică. Injuriile religioase (blasfemia), în special cele îndreptate împotriva islamului, a Profetului Muhammad sau a lui Allah, erau pedepsite cu severitate, întrucât legislația otomană era fundamentată pe Sharia (legea islamică).

În perioada de început și în epoca de apogeu a Imperiului Otoman, blasfemia — cunoscută sub denumirea de sabb al-rasul (insultarea Profetului) — era considerată o crimă gravă (hudud), pedepsită, de regulă, cu decapitarea.

Legea se aplica atât musulmanilor, cât și non-musulmanilor (creștini, evrei) aflați sub protecția otomană, în cazul în care aceștia aduceau ofense publice religiei islamice. În acest context, este greu de imaginat cum au perceput asemenea blasfemii și injurii musulmanii dobrogeni, confruntați cu grobianismul noilor „stăpâni”, la nici macar zece ani de la anexare, despre care se relatează mai jos.

°°°

"Constanța"

"Atragem atenţiunea d -lui Poliţaiu asupra agenţilor poliţieneşti din mahalaua de sus, rugându-l sa le dea ordin a parasi obiceiul sudălmilor de lege şi religie, la adresa indivizilor musulmani; aceste injuraturi fiind cele mai grele, pentru cari legea turceasca pedepsea cu cea mai mare straşnicie pe ori -cine le -ar fi profesat chiar la adresa creştinilor. Nu precisam de o camdată nimic; d -l Poliţaiu bine -voiască a pleca singur urechea in partea locului."

Constanța, publicație săptămânală, 24 august 1897

In imagine cafenea turcească din Dobrogea secolului trecut, scenă după Iser.