Ioan Nădejde despre Originea Românilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 19 Octombrie 2024
Timp de citire: 7 minute

IOAN NĂDEJDE despre etnogeneza românească și venirea românilor la nord de Dunăre după anul 1000.

Controversata teorie a lui Roesler privind romanizarea Daciei și continuitatea populației romanice la Nord de Dunăre a fost combătută mai întâi de Xenopol și apoi de Dimintre Onciul, ambii aducând contraargumente pentru fiecare dintre ideile susținute de istoricul austriac. Ioan Nădejde îi desființează mai jos pe amândoi istoricii români.

Ioan Nădejde (1854 -1928 ) a fost un publicist și traducător român. A fost profesor la Universitatea din Iași, de unde a fost demis de ministrul V. A. Urechia (ce a condus Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în perioada 9 iunie 1881 - 31 iulie 1882), deoarece propăvăduia socialismul și ateismul. A fost ales ca deputat socialist în Parlamentul României. Deputatul socialist Ioan Nădejde a trecut la liberali în 1903, după ce a realizat că mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică ce milita pentru realizarea unei revoluții ce urma să schimbe forma de guvernământ a țării.

° ° °

(O SOCOTEALA CU Dl. ONCIUL)

[fragment]

Despre alte nume culese de d. Xenopol mult mă mier, şi socot că însuşl dl. Xenopol se va fi mierînd, pentru ce atîta laudă ! în adevăr ce nume sînt acelea ? Afară de cele de mai sus ale căror metehne le-am aretat afiăm : 1) Nume străine cari n'au prefaceri din cele vechi romaneşti : Poiana, Lancicul, Zanoga, Godian, Boldana, Doftana, Alimanul, Stampa, Gorganul,... în toate an n'a trecut în în, deci sînt Intrate în limba romînă prea tîrziu pentru a putea suferi trecerea lui an prin on în în. Aceste cuvinte au putut intrà foarte bine după 1000.

Mai mult, unele din acestea au întrat în limba romanească prea tîrziu pentru a suferi prefacerea lui l în l muiat, aşa ieste cu Aliman, Căliman, Goliţii, Şolintoroiul, Tulişa, Lipsa, Bâlindrul. Dacă ar fi fost aceste cuvinte necontenit în limba romînă, poate de la Daci (maI ştii minunea!) cum de s'ar fi păstrat acest l. De asemenea în multe nu vedem prefacerea lui l în r : Dealul, Bilagul, Olanul, Topologul, Penteleu, Solonul, etc... Ce rost are deci înşirarea lor. Altele au grupele cl şi gl neprefăcute : Sigleul, Clăbucetul, Clătita, Toroglejul etc. De asemenea Tisiţa, Pisirigul, Ticoşul, Tisarul, Şicul, Tiha, Tihuţa, Crestianul, Sidul etc n'au prefacerile grupelor ti, si, sti în ţi, şi, şti. într'un cuvînt aceste cuvinte n'au nici o însemnătate pentru cei ce caută dovezi de fiinţarea poporului romanesc neîntrerupt în Daciea Traiană. Pentru a dovedi pe Rösleriani ar fi trebuit să ne arete cateva cuvinte dace păstrate ca nume de riurî, munţi, cetăţi etc şi cari să fi suferit toate prefacerile întîmplate în limba romînă de la colonizare şi până a­zl; ar fi trebuit să ne arete nume de origină latină, cunoscute din geografiea Daciei vechi, prefăcute întocmai după legile limbel romîne. Adecă trebuea să ni se arete că nomenclatura localităţilor a avut aceea­şî soartă în Daciea ca şi in Spaniea, Italiea şi Franţiea. Facut'au aceasta d-niî Xenopol şi Onciul ? Nici de cum. Ce ne­au aretat Domniele­lor alta de cît ori nume nouă cari au putut fi primite în limbă după 1000, ori nume vechi cari n'au suferit prefacerile româneşti ori au suferit prefaceri neobişnuite în limba noastră. Deci ni se impune încheerea că toate trele feliurile de Romîni au venit acolea de peste Dunărea şi că după limba vorbita acuma în Daciea sîntem siliţi ai aduce după anul 1000.

Părăsim aeuma pentru un timp limbistica şi ne întoarcem la dovezile istorice. Cum am mai spus Dl. Onciul dovedeşte minunat de bine că Ungurii au găsit Valahi în Transilvaniea, cînd au cucerit'o, ba chiar că elementul romanic n'a lipsit nici o dată în Daciea. Apoi vom vedea cum trebue de împăcat contrazicerea părută între adevărul istoric şi între încheerile la cari ne duce limbistica. Un lucru de căpetenie pentru a înţelege istoriea Romînilor este faptul că chiar întâiul imperiu Bulgar s'a întins asupra Valahiei şi Ardealului. Acest punct îl dovedeşte D­nul Onciul în modul următoriu (No. 4 din „Convorbirii Literare" an. XIX, 1885). Geograful Ravennat, scriitoriu de la sfîrşitul veacului al VIII -lea, spune câ Bulgarii locuesc în Mysiea inferioară. Sub acest nume înţelege înse atît Mesiea adevărată acea de la dreapta Dunărei cît şi Valahiea împreună cu Ardealul. Ieată de ce înşiră oraşele romane din aceste părţi ca aflătoare în ţara Bulgarilor şi de ce vorbeşte de Dunărea ca despărţind Mysiea inferioară. Sub nume de Daciea unde locueau pe aeea vreme Avarii şi mal înnainte locuiseră Gepizii, înţelegea regiunea di'ntre Dunărea şi Tisa (Daciea mică), şi cea di'ntre Tisa şi Ardeal până la Turnul Severin, cum se vede de pe cetăţile romane şi riurile ce înşiră. Scriitori bizantini de la începutul veacului al IX-­lea ne vorbesc de două Bulgarii, una la dreapta şi alta la stînga Dunărei, pe aceasta din a stînga o numesc iei Bulgariea cea de di'ncolo de Dunărea.

în veacul al IX-­lea Krnrn cucereşte şi ţara Avarilor, adecă pămîntul di'ntre Ardeal şi Dunărea, de o parte şi de alta a Tisei. Geograful Bavar (cătră sfîrşitul veacului al IX­-lea) spune despre imperiul bulgar că ieste o ţară foarte întinsă şi cu foarte mulţi locuitori. Tot acesta spune că Bulgarii, Boemii şi Moravii ierau vecini cu imperiul franco­german. Analele de la Fulda (la­ anii 863, 884 892) spun că Bulgarii venind di'nspre resărit au atacat pe Moravi; tot ast­feliu se înţelege şi vorba despre sarea din Bulgăriea, care ierà din ocnele Transilvaniei. Imperiul bulgar a avut oare­şi care suzeranitate asupra Ardealului pănâ în veacul al Xl­lea la început. Pe vremea lui Ştefan cel sfînt cronicele ungureşti amintesc în partea resăriteană a Ardealului un duce bulgar Kean (pe la 1003), adecă un Khan bulgăresc ori vasal al imperiului Bulgar. Tot pe la sfîrşitul veacului al Xl-­lea în vieaţă lui Ştefan cel sfînt, Valahiea ie numită parte a Bulgarilor. Ioniţiu in scrisorile sale cătră papa (1197—1207) numeşte pe regii Simion, Petru şi Samuel (893—1014) „împăraţi ai Bulgariei şi ai Vlahiei şi Vlahiea trebue să fi fost partea Bulgariei aflătoare la miează­noaptea Dunărei. Romîniî din Ardeal aveau principii lor, înse ierau vasali ori atîrnaţi de imperiul Bulgar. Amintire despre domnirea Bulgarilor asupra Transilvaniei aflăm într'un act de la 1231 în care se vorbeşte despre nişte timpuri trecute cînd „terra Blachorum" ierâ „terra Bulgarorum". Tot pentru vechimea Romînilor în Daciea se aduce cronica lui Anonymus. Acest notariu anonim al unui rege ungur Bela a dat pricină de multă bătae de cap. Fiind că au fost patru Bela, Röslerianii au căutat să arete că Anonimul a fost notariul celui mai din urmă [al lui Bela al IV-lea (1235—1270]. Dl. Onciul dovedeşte foarte frumos (la pag. 256 nr. 3, an. XIX, 1885), câ anonimul a fost notariul lui Bela al II­-lea (1131—1141), deci că a scris în a doua jumătate a veacului al XII-­lea. Şi acest scriitorul din veacul al XII-­lea nu priveşte pe Romînî ca popor venit de curînd, ci povesteşte că Ungurii au găsit în Ardeal Vlahi şi Slavi 1). Cronicariul rus Nestor (mort la 1115), care ştiea prin urmare starea lucrurilor de la începutul veacului al XII-lea cît şi din jumătatea a doua a veacului al Xl-lea, ne spune şi iel că Ungurii au găsit Valahi în Transilvaniea. Aşa dară în veacul al Xl­-lea nu ierau priviţi Romînii ca venetici, ci ca popor vechiù.

(va urma) IOAN NĂDEJDE CONTEMPORANUL REVISTA ŞTIINŢIFICĂ Şl LITERARA, Octomvrie 1886