Niculae T. Negulescu – "inginerul" identității dobrogene

Publicat de Aurel Băjenaru, 22 Mai 2026
Timp de citire: 5 minute

Dar cine a fost Niculae T. Negulescu, născut la Pitești, în 1879, unul dintre oamenii publici importanți ai Constanței în anii ’20–’30? Surprinzător, deși a fost prefect al județului și director al Liceului „Mircea”, biografiile disponibile se opresc aproape toate la activitatea sa din anii ’30.

Ca prefect al județului Constanța, în ședința Consiliului Județean din 16 octombrie 1923, Niculae T. Negulescu l-a delegat pe Constantin Brătescu să întocmească un tabel prin care denumirile străine ale comunelor și satelor urmau să fie înlocuite cu nume „potrivite”, românești.

Brătescu era deja cunoscut drept „geograful Dobrogei”, ceea ce arată că operațiunea nu era prezentată ca o simplă decizie politică, ci ca una legitimată „științific”. În practică însă, măsura făcea parte dintr-un amplu program de românizare culturală:

• eliminarea numelor otomane;
• remodelarea identității locale;
• estomparea memoriei multiculturale a provinciei.

Nu există scandaluri personale documentate despre Negulescu. Nu apare implicat în corupție, dueluri, aventuri sau procese celebre. Tocmai această discreție îl face interesant: reprezenta tipul prefectului-profesor, aparent foarte diferit de politicianul balcanic clasic.

Oare?

Aici am ales să-l definesc prin relația cu „finul” său, primarul din Techirghiol, Toma Crețu — un bătăuș notoriu, descris în presa vremii drept zurbagiu și lichea, personaj prezent în numeroase scandaluri locale. Legătura dintre cei doi este ilustrată sugestiv în articolele de mai jos.

Negulescu pare să întruchipeze perfect tipul intelectualului liberal interbelic care vorbea în numele modernizării naționale, dar funcționa într-un sistem încă profund balcanic.

"Chelfăneala dela Techirghiol

„Finu!“ d-lui prefect ajuns „naș“ al d-lui Zori-de-zi Acum câteva zile, între „primarul“ dela Techirghiol pripășit cine știe de pe unde - în blagoslovita noastră provincie și ajuns la această demnitate grație „pirosce ce i le-a pus în cap demnul său naș Negulescu, și între ajutorul de primar al aceleiași comune, Ionescu -Zori-de zi, a avut loc o încăerare, care numai datorită norocului n'a avut urmări mai grave.

Fața fiind d-nii: Craciun, director din ministerul Muncii, Georgescu și Cotoianski din acelaș Minister, Craioveanu din Techirghiol și Bobăreanu, mecanic la sanatorul local, ivindu-se o ceartă între cei doi edili, pe o chestie delicată și .. , inexprimabiļā, vestitul și botocănosul bătăuș Crețu s-a repezit ca un leu asupra sfrijitului Zori-de-zi, pe care era să-l sfâșie, dacă nu interveniau cei de față.

Scapat din ghiarele fiarei, Ionescu scoate revolverul din buzunar și descarcă arma, care din fericire, n'a atins pe nimeni și cu atât mai puțin pe voinicosul Crețu, care sărise până atunci șeapte rânduri de uluci.

Urmarea acestui scandal, care ilustrează toată administrația cumetrială a „nașului“ Negulescu, e că s-a cerut demisia finului și acum toți sunt în căutarea unui adevărat primar, care să scutească în timpul sezonului persoanele venite în localitate, de specimene de talia „Creților“ oploșiți pe la noi. Delatekir"

Dobrogea Jună, 20. Aprilie 1924
(Zori-de-Zi a fost un celebru local cu terasa din Techirghiol)

"Din Techirghiol

Primarul comunei noastre burzuluit cu toți din sat, dar în special cu ceilalți reprezentanți de autorități, plângându-se mai întâi d-lui Negulescu, nașul d-sale, în special contra agentului de percepție și a șefului de post,-plângere la care n'a avut nici un răspuns-s'a hotărît să demisioneze.

D-I Negulescu, care în fața hartiei decisive, trebuia să ia o hotărâre - a respins demisia și a ordonat o anchetă severă în ceiace privește ... corectitudinea celor doi dușmani ai primarului."

Dobrogea Jună, 27. noiembrie 1923

°°°

Imaginea prefectului echilibrat începe astfel să capete fisuri aici, nu un corupt clasic, dar un administrator care funcționa după logica relațiilor personale

În 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, Negulescu — deja la o vârstă înaintată — a fost vizat direct de legile de purificare administrativă.

Spre deosebire de alți politicieni care au fugit sau au fost închiși imediat, Negulescu a fost evacuat forțat din propria locuință din Constanța. Proprietatea sa a fost naționalizată pentru a servi drept sediu administrativ, iar fostul prefect, care redesena odinioară harta comunelor dobrogene, a ajuns să locuiască într-o singură cameră igrasioasă, supravegheat de Securitate ca „element burghezo-moșieresc periculos”.

Omul care în 1923 ordona eliminarea numelor otomane pentru a „purifica” identitatea regiunii, a fost el însuși „eliminat” simbolic din istoria orașului de către noul regim, care îl considera un „reacționar”.