La Techirghiol, în lungile seri de extrasezon — friguroase, ploioase și monotone — îmi petreceam adesea timpul alături de prietenii mei tătari. Schimbam idei, spuneam glume, râdeam mult și, în ciuda atmosferei bahice surprinse în fotografie, beam cu măsură.
Aici, în „camera păunului” din cartierul tătăresc, împărțeam o sticlă de vin de casă adusă de mine. Recunosc și acum sticla tatălui meu.
În imagine suntem eu, Idman, Temungin și Gihan. Din păcate, Gihan nu mai este printre noi.
Am cumpănit îndelung înainte de a publica această fotografie primită astăzi, dar cred că ea rămâne un document sugestiv al unei epoci: felul în care noi, tinerii de atunci, ne petreceam lungile seri de iarnă în cartierul tătăresc, în acele vremuri comuniste de tristă amintire.