O regina printre flori...

Publicat de Aurel Băjenaru, 23 Februarie 2020
Timp de citire: 5 minute

Pe o terasă, la Balcic, pe una din acele minunate terase ale acestui colţ de paradis pământesc, între coloane de marmoră şi capiteluri cu măestrie îmbinate, flori, numai flori, în uriaşe glastre, în răzoare ce surâd şi acum împărăteşte, ca şi lumina ochilor ce s'au stins totuşi de mult... atâta profuziune de flori, atâta decorativă orânduială, în grădina palatului dela Balcic, păstrează intactă icoana sufletului ales, a inimei de poetă şi artistă în fiecare creaţiune a vieţii Ei.

Pretutindeni, pe unde a trecut, — la Bran, la Bicaz, la Cotroceni— a risipit la fel, tot aceste dumnezeeşti daruri care, înfrumuseţând natura, înfăţişează şi reflexul unui temperament cu veşnică aspiraţie spre îngerii cu aripi de azur şi flacără: florile...

Şi aceşti îngeri i-au fost toată viaţa mângâere, loc de refugiu, preocupare neclintită. In Memori:i-le, Sale, Regina Maria pomeneşte deseori despre legătura Sa cu florile despre neţărmurita dragoste ce a apropiat-o de aceste fragmente de cer şi de divinitate.

Nu stiu care i-au fost cuvintele când s'a despărţit de lumină, în clipa când întunericul pogora sfâşietor peste genele Ei trudite. Dar intr'o scrisoare publicată — nu de mult de către biograful francez al Reginei noastre, — Georges Oudard, — găsesc rândurile acestea:

Vous avez eu le rare privilège de La voir et deLui parler si peu de jour avant Sa mort et Ses paroles dernières:

...J'aimais tant la vie", nous ont fa't pleurer... Comment oublier cet être rare et plein de vie, joyeux, vaillant, toute de grâce et de beauté?"

— J'aimais tant la vie! Iubeam atât viaţa! In această viaţă care i-a fost dragă, în această sete de a trăi, cu intensitate, fiecare din darurile pământului, florile ocupau un loc regal, de sublimă semnificaţie.

Privesc unul din ultimele Ei portrete. Şi asemăn graţia ovalului pur al feţei, ca şi demnitatea taliei şi a ţinutei, cu înaltele Şi regalele corale ale crinilor, dintre care ea se desprinde mai mândră decât florile acestea.

Crinii au svelteţa şi atitudinea atică a coloanelor de marmoră dintr'un templu grecesc Viitoarea statue a Reginei Maria, umbră a vieţii adevărate a Ei, se confundă, însfârşit cu învoaltelele corole ale crinilor, cu înaltele coloane ce mângâe văzduhul în năzuinţa lor către cer şi azur. Şi cu toatele, făclii de vis şi de poezie rară, ridicate spre regiunile eterate ale universului si divinităţii...

C. N. NEGOIŢA

Universul Literar, SÂMBĂTA 19 Iulie 1941

***

Un fapt mai putin cunoscut, care insa nu a schimbat cu nimic (din pacate) mersul istoriei. Aflata la Balcic in vara lui 1931, dupa cum povesteste Constantin Argetoianu, ministru de interne si finante pe atunci, regina Maria ii chema pe principele Nicolae si pe maresalul Alexandru Averescu, pentru a le propune sa o ajute sa-l detroneze pe regele Carol al-II-lea si sa o proclame pe dansa regenta. Principele Nicolae refuza indignat si mergand la Bucuresti, i-a raportat totul regelui (avand insa interesele sale personale). Carol nu s-a aratat prea surprins, aceasta a marit insa si mai mult tensiunile deja existente intre el si mama lui regina Maria. Carol o indeparteaza definitiv din viata politica, obligand-o la un soi de exil intern la resedintele ei de la Balcic si Bran.

***

"Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale."

—Constantin Argetoianu , Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri

In imagini Regina Maria pe terasele domeniului regal Tenha Juvah de la Balcic.