Cover Image

ODINIOARA ȘI ACUM, Constanța la 1900

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Iunie 2022
Timp de citire: 6 minute

La începuturile jurnalisticii românești în general articolele nu erau semnate.Totul apărea sub răspunderea și creativitatea comună a redacției. Articolul nostalgic de mai jos este semnat numai cu inițiale de un autor care da de înțeles că aparținut de prima elită a funcționărimii române care a preluat Dobrogea la 23 Noiembrie 1878, oferindu-ne câteva aspecte și imagini comparative de la începuturile provinciei romanești și prezentul anului 1900, 22 de ani mai târziu.

ODINIOARA ȘI ACUM

A fost o vreme când vieaţa în Dobrogea era o idilă nesfârşită.

Cu ce dor şi drag ne aducem aminte de primii ani după ocupațiune, când şefi de judete, buni şi adorați părinţi de familie, ca Remus Opran la Constanţa, George Ghica la Tulcea, judecători blinzi şi îngăduitori ca Ştefănescu , Capeleanu, şi şefi de regimente simpatici şi impunětori ca respectatul nostru concetaten d-l Colonel N. Chiritescu, păreau nişte adevěrați , patriarchi al populațiunet dobrogene.

Toată funcţionărimea Dobrogei, aleasă şi compusă din tot ce ţara a avut mai destins, ducea aci, în cele două capitale de judeţe şi in orăşelele principale , sub conducerea administratorilor de plasă, în parte foştii prefecti ori tineri distinsi, cea mai voioasă vieaţă.

Câte un sfânt Grigore şi Ioan, Petru sau Pavel , câte un praznic la vre -un hram de biserică, în mahala sau în sate, câte o cumetrie la vre-un Găgăuz sau alt creştin din cele 12 sàminții din câte se compune populatia Dobrogei, ne găsea pe toţi din plasă grămadă, incolăciți împrejurul unor scurte mese rotunde, garnisite cu tot soiul de bardace şi încărcate cu tave de aramă cât o roată de car , pline de orez sau bulgur cu carne şi fel de fel de plăcinte, din care amfitrioanele te servea cu pumnii plini şi cu dragà inimă. Voioşia şi cheful duraù zile şi séptămâni întregi.

Un singur dor remânea neastêmpărat în zilele albe ale ernei lungi din 1879 : era dorul de patrie şi familie , rèmase peste Dunăre. Cänd sosea poşta, ne gåsea pe toţi adunaţi împrejurul ghişeurilor, cetind cu rêndul, fiecare, scrisoare ce venea cui-va din tarà ; sloii de pe Dunăre nelăsând să treacă nici poşta mai des de 2-3 ori pe lună.

Era atăta nostalgie în sufletele unora, că nu le puteai refuza măcar rêndurile ce ar fi coprins o tainà familiară oare-care. Acele timpuri sau dus ! Azi funetionarii noi sunt begi despoţi ai provinciei ; iar Constanţa a devenit o simplă mahala a Bucureştilor , de când cu podul peste Dunăre.

In locul cărciumei la Fabrica veche, care întrunea la mesele ei tintarate elita Constanţei , şi în locul hotelului Transilvania care găzduia câte 3-4 funcţionari superiori în fie-care din odàile sale pentru câte 8-9 piastri casă şi masă pe zi, avem astă-zi hotelul englezesc "Carol I" pentru 30 lei noi pensiune, hotelul francez "Regnier", ori Italian "Terassa" , pentru câte 15-20 lei pe fiecare zi ; iar in orăşele, birturi cu tacâmuri albe de cea mai curată tinichea de Livorno. Pas de te mai pricopseşte acum !

Sub alte raporturi , alte progrese. Dintr'un mănunchiù de functionari, civili şi militari de toate gradele , toti trăind în cea mai bună armonie, şi petrecând tot-dé-una cu totii, azi majoritatea relativă a populaţiunei Constantei de 3-4000 locuitori o constitue funcţionari şi gradele militare, fără să vedem o altă clasă de Români.

Astă-zi avem, deosebit de alte institutit ale diferitelor comunităţi , numai puţin ca 5 cluburi: Ovidiu, Cercul Militar, Clubul Comercial, al Tinerimei şi Mercur, şi altele în oraşul de sus, în cari mai nu se face alt-ceva de cât jocuri de cărţi.

Toate balurile câte se dau: pentru săraci, pentru cutare societate, pentru cutare instituţie sau comunitate, pentru cutare bine-facere sau filantropie , nu fac toate împreună cât făcea un bal cu tombola de mai înainte ; pentru ca toate nu intrunese de cât pe membrii unei anumite clase, unei anumite seminții sau corporațiuni; cheltuelle , reale sau fictive , acoperind mai totdéuna veniturile a cestor soin de intreprinderi. Acesta e progresul social, intelectual şi moral săvîrşit în Constanţa de 22 de ani.

In conacurile oraşelor Dobrogei, vestitele conacuri , moştenite de la foştii stăpânitori ai acestei provincii , încăpeau odinioară toate autoritățile Statului judeţului şi comunei.- Azi, fără ca trebuinţele Dobrogei să fie altele de cât acele de acum 22 de ani, fără ca provincia să se fi resimţit de vre-o îmbunătăţire, sunt zeci şi sprezeci de cazarme- acestea ocupând 68 hectare în raionul oraşului -şi conacuri, pentru fie-care serviciu câte unul, în continue schimbări; pe când cei ce le locuese sunt vecinic cu hârtiile şi catrafusele la spinare.- N'am cuprins in a ceste socoteli pe cel 180 funcţionari al căilor ferate, in loc de 18 câți erau pe timpul Englezilor, şi am lasat afară pe cel al serviciu lul maritim român, vre-o 190 de slujbaşi , în loe de un agent și un sub-agent, căți deserveau mal inainte, sub imperiul Lloydului Austriac, interesele portului.

Constanţa de alta-data, eu 130,000 lei la venituri şi cheltueli, acum de mai multi ani cu un buget anual de 800,000 lei, plus o datorie de 300,000 lei , şi un deficit foarte probabil de alte 300,000 lei, cu proverbiala ei curatenie pe timpul vechiului ei caldarâm, pe care nu se prinden un deget de noroiu, a devenit pe iarna întreagă o mocirlà de macadamuri, mai infectă de cât sioseaua de după vii , prin care nu se mai pot plimba după voie de cât funcţionarii administrativi, cu doicile şi copiii lor, în cele 4 trăsuri puse lor la dispozitie de bogata munificenţă a birnicilor acestui oraş ; iar pe vară un noian de prăfărie sufocantă.

Acesta e halul in care administrația Constanței au adus lucrurile după 22 ani ; tragă ori-cine concluziunile ce ar voi.

1900 Februarie . P. G.

Constanța Anul X No 361 - 11 februarie 1901

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

40
Techirghiol
16.08.2022 06:10
Actual: 17° C
Viteza vantului: 3,04 m/s