Origina satului meu : SIBIOARA

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 August 2022
Timp de citire: 4 minute

Origina satului meu : SIBIOARA

Satul Sibioara este aşezat în vestul lacului Taşaul , la 23 km. nord de Constanța.

Numele ii vine dela faptul că toți locuitorii înfiinţători ai satului , sunt din jud . Sibiu . Cu 6 ani înainte , satul se numia Cicrâcci dela vorba turcească *cicârâc , care înseamnă roată de depănat , sau aparat de tras firele pe mosoare. Numele de Cicrâcci i-ar veni , se zice, dela un turc , care făcea "cicârâce" » . Azi satul este compus numai din Români ardeleni , printre cari şi câțiva din județul Brăila şi alte părți . Vechiul sat turcesc, în care făcea cicârâce pomenitul turc , nu mai există nici ca înfăţişare nici ca loc, el a fost clădit pe ruinile unei mici aşezări din antichitate şi anume: Din cercetările arheologului V. Pârvan asupra cetății Ulmetum , se identifică pe o hartă a Scytiei Minore , pe la Cicrâcci trecerea unui drum ce pornea dela Tomis ( Constanta) prin Canara Chirişlic spre Ulmetum .

După numeroasele fragmente de cioburi, de oale, se poate constata şi astăzi, că la marginea de Nord- Est a satului , pe malul lacului Taşaul , a fost o mică aşezare din epoca romană .

Locul unde se află aceste urme, se găseşte pe o movilă de pămănt argilos cu cenuşe pe malul lacului , cu un traseu de zid în jurul movilei , întocmai ca un zid de apărare . Urma zidului înconjurător al acestei movile, precum şi diferite fragmente de vase găsite în acel loc, sunt descrise de d-l prof . P. Nicorescu in Analele Dobrogei , No. 4 din 1922, sub titlul de : O aşezare antică la Cicrâcci », în care d-sa pomeneşte şi de o inscripție antică în dialect doric publicată în Heracleea, în onoarea guvernatorului Moesiei Inferioare : T. FL Longinus Z. Marcus Turbo pe la anul 155 după Hristos.

Prin urmare sus numita inscripție ne indică, cum că această mică aşezare greco-romană a dăinuit între anii 106. -230 de Hristos ; zidul , ale cărui urme deabia se mai văd, pare a fi fost un zid de apărare spre lac contra bandelor de latrones (pirati ) din preajma unui mic «vicus (sat) al cărui nume e necunoscut pănă acum .

Dela 230 d. H. până prin sec . XIII Dobrogea noastră se poate asemăna cu o poartă sau cu un «culoar între Dunăre şi Mare, care nu oferea invaziilor barbare decât cetăți în decadenţă , care n'au putut rezista atacurilor lor .

Chiar dacă această mică aşezare antică a fost aproape de mare la 6 km . şi la aceeaş distanţă de vicus Clementinus , (Ferdinand I) (Mihail Kogalniceanu astazi n.m.), se şterge orice urmă de a fi fost locuită. Că ar fi fost ceva în timpul vitejilor noştri voevozi Tatu , Sacea, de cari pomeneşte Ana Comnena şi despre Vlahii din părțile de către Marea Neagra " nu am putut găsi nimic în nici o traducere , care ar fi putut să mi clarifice cât de puțin acest mic colţişor dobrogean de care mă ocup. Dela 1399-1406 se ştie cu precizie , că după stăpânirea românească a lui Mircea Despotul țării lui Dobrotici vine Mohamed Cuceritorul şi colonizatorul pe vechile ruini ale diferitelor vicuse ruinate de năvăliri şi dă noi denumiri satelor, aşezate pe sus numitele ruini antice , denumiri ca Cicrăcci , Chioseler , Sofular , Murfatlar etc. şi astfel se afirmă de acum înainte elementul turco-tätar până la 1877.

TITUS CERGĂU

Gânduri dela mare, aprilie-maiu 1937

In imagine menhirul scitic (sec IV - V i.e.n.) descoperit la Sibioara.