Cover Image

Ovidiu a fost iubit de Dobrogeni

Publicat de Aurel Băjenaru, 31 Decembrie 2020
Timp de citire: 7 minute

In Pontice (C. IV. S. IX.) după ani de exil in care — la inceput — barbarii râdeau de el, Ovidiu mărturiseşte că populatia Dobrogeană a inceput să-l iubească:

"Aici, nimeni nu mă urăşte ; Si, de sigur, nu merit ura lor - am păstrat in sufletul meu liniştea. Pe aceste tărimuri indepărtate, in aceste limanuri unde duşmanul sălbatic face neputincioase legile in fata puterii brutale a armelor, — nici om, nici femeie, nici copil nu se pot plănge de mine... Ei ar voi să mă vadă plecat, pentru că ştiu că aceasta imi e dorinta — dar in sufletul lor doresc, pentru ei, să rămăn. De nu crezi cuvintele mele, crede decretele lor, actele publice in care mă laudă, scutindu-mă de dări, şi deşi nu se cuvine o asemenea cinste unui nenorocit ca mine — cetătile vecine imi acordă aceiaşi cinstire".

lată cum Dobrogenii cei vechi făceau nu numai o improprietărire a artiştilor, dar o cinstire a lor peste considerente politice, neluănd seamă nici de disgratia impăratului.

Dar Pontica din C. IV. S. XIII ne aduce veşti Si mai interesante despre împământenirea poetului în Dobrogea: „Versurile mele au ajuns să fie opera unui poet get... Am scris versuri in limba getilor... Si getilor barbari le-au plăcut versurile mele dăndu-mi numele de poet... Cănd le-am recitat poemul inspirat de o muză străină, cănd mâna mea a ajuns la ultima pagină, am văzut clătinăndu-se capetele ascultătorilor, cu tolbele pline de săgeti — sl glasurile lor barbare murmuraseră lung. Unul a strigat : Fiindcă vorbeşti astfel de impărat — Impăratul ar trebui să te inapoieze tării tale." Dar de şase ierni, rămăn surghiunit. Versurile nu-mi sIujesc la nimic. Versurile au fost odinioară intăia pricină a pierzaniei mele".

Dar vaetele lui Ovidiu au fost interpretate de unii Iocalnici ca o insultă adusă ospitalitătii lor. Si poetul in scrisoarea următoare se explică. ...,,Am zis că aş prefera răul din iad, vecinătătii getilor războinici... Aceste cuvinte au măniat impotriva mea pe locuitorii din Tomis, versurile mele au stârnit mănia publică. Oare intotdeauna versurile o sa-mi aducă neplăceri? Dar nu pot să-mi tai măinile ca să nu mai scriu... Dar vă iubesc locuitori ai Tomisului! De ce mă plăng, nu sunteti voi de vină, ci năvăIitorii care de pretutindeni ne atacă... Cu bună vointă ati adăpostit nenorocul meu... Voi mi-ati incoronat fruntea cu o coroană sfântă, pe care am primit-o fără voia mea din partea voastră a tutulor".

Ovidiu a primit o coroană din partea populatiei Dobrogene — Si trebue să recunoaştem că bietii locuitori au arătat mult discernă-mănt.

Adevărul, 28 octombrie 1928


Un dandy al Romei exilat la capatul lumii? Folosesc ca fundal articolul de mai sus si ca pretext pentru a-l nega oarecum.

Publius Ovidius Naso nascut in 43 i.Hr, la un an dupa asasinarea lui Cezar, este un copil al tranzitiei de la vechea republica atat de instabila, la era imperiala. El nu a avut experienta personala a ororilor prin care au trebuit sa treaca generatiile dinaintea lui in decenii de razboaie civile istovitoare si sangeroase. Ovidiu apartinea unei noi generatii care a crescut in vremuri pasnice si s-a bucurat din plin de binecuvantarile unei "Pax Romana" garantate de Augustus.

Augustus, noul stapan al Romei, cel care a reusit sa ingenucheze vechea si instabila republica transformand-o intr-o monarhie, dar care a fost atat de intelept sa "vanda" noua organizare ca si republica, a hotarat sa restabileasca bunul simt si decenta la Roma si sa combata morala laxa la care se ajunsese in timpul razboialeor civile. Vorbind despre decaderea morala a Romei, Horatiu scria; "pestila adulterului este cea care pateaza caminul decent cu curvie". Astfel imparatul a pus un deosebit accent pe restaurarea valorilor traditionale casatorie si familie, ca factori de baza ai societatii romane. In timp ce Augustus a reglementat viata sexuala a romanilor, a introdus obligativitatea casatoriei pentru toti cetatenii si ca scop nasterea a cel putin trei copii, un poet sarbatorea "arta iubirii" nestapanite. Iar asta nu putea merge bine.

Nascut in familia unui cavaler roman Ovidiu a urmat pasii unei cariere tipice in politica, ajungand pana la treptele senatului, cand a renuntat la aceasta viata ordonata pentru a se dedica intr-u totul poeziei, incapabil de a sustine o "munca obositoare", devine un "mostenitor" si poet de salon, care sfida oranduirea ordonata de care apartinea; "Indiferent cate restrictii ai putea impune unei persoane - spiritul ramane rebel", spunea "maestrul relatiilor amoroase", sfidator. Si apoi mai rau: "Pofta (amoroasa) nu poate fi disciplinata."

Iar faptul ca in opera sa "decadenta" indemna pe doamnele si domnisoarele vremii la preacurvie si la adulter, luand in acelasi timp in deradere pe imparat care era un afemeiat notoriu si asta in pofida noilor legi, a dus la ceea ce era de asteptat. Relegarea sa la Tomis nu ar trebui sa mai dea nimanui vreun alt motiv de speculatii.

Exilul in groaznicul Tomi de pe coasta Pontului Euxin a fost o cadere in abis pentru poetul sofisticat. Spiritul fin rasfatat de aplauze si bon vivantul cu inima tandra trebuia sa-si petreaca zilele printre analfabeti ("nu exista o carte aici") si semeni cu apucaturi aspre, adesea cu teama de a fi ucis de cine stie cine din "enclava nelegiuita". El a suferit nu mai putin si din cauza climatului neprielnic chipurile, "Gheturile se ciocnesc adesea in parul salbaticilor din jur, iar barba straluceste alba cand inghetul cade pe el. Vinul sta singur, pastrand forma vasului; in loc sa-l bea in inghitituri, il mananca bucati."

Dar oare a descris el cu adavarat acel Tomi antic, care il stim cu totii si astazi, cu verile lui toride uneori, cu marea incantatoare si clima atat de blanda din primavara pana toamna tarziu? Poetul roman care prin formatia clasica trebuia sa stapaneasca si limba greaca, in "Metamorphosen" a tratat mitologia greaca in viziune proprie, nu a reusit sa se faca inteles de nimeni in colonia greceasca Tomi? Existenta unui teatru grecesc la malul marii este documentata mai nou de sapaturi arheologice moderne. Oare a scris Ovidiu despre fostul Tomi si Constanta de astazi? In imperiul roman pedeapsa exilului se aplica numai in interiorul granitelor imperiului, caci cum ar fi putut fi altfel? Iar pe vremea relegarii lui Ovidiu catre Tomis, Dobrogea nu apartinea inca imperiului. Cu atat mai putin coloniile grecesti precum si Tomisul, care aveau un statut special, facand parte din "Praefectura orae maritimae", fiind anexate Moesiei inferior in anul 86 de catre Domitian.

Faptul ca Ovidiu a fost un ciufut rasfatat si a ramas un ciufut pana la capatul zilelor, este documentat totusi chiar in "scrisorile" sale, in care nu a gasit nici o apreciere pentru oamneii si locul in care se afla, Tomisul cu templele si cladirile sale de piatra de pe peninsula care se avanta adanc in mare, trebuie sa fi aratat totusi minunat in stralucirea soarelui pontic, iar oamenii care au ridicat toate acestea, nu au fost tocmai salbaticii descrisi de danddy-ul roman mult prea pretentios, aflat probabil si intr-o criza hormonala profunda care i-a si cauzat o depresie fatala.

Si da, probabil Ovidiu a fost acceptat de "dobrogeni" caci poate nu aveau de ales, dar greu de crezut ca ar fi fost iubit, asta daca poetul a trait la Tomis cu adevarat.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

32
Techirghiol
22.01.2021 04:53
Actual: 1° C
Viteza vantului: 3,6 m/s