Pădurile Dobrogei

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 August 2026
Timp de citire: 4 minute

Pentru cei mai mulți vizitatori ai Dobrogei de astăzi, peisajul pare dominat de dealuri golașe, stepă și întinderi aride. Puțini își imaginează însă că, în urmă cu doar un secol și jumătate, mari părți ale provinciei erau acoperite de păduri întinse.

Cum s-a ajuns la transformarea radicală a acestui peisaj? Răspunsul se regăsește în mărturiile contemporanilor. Articolul publicat în Curierul. Foaea Intereselor Generale la 25 iulie 1880 descrie exploatarea necontrolată a pădurilor dobrogene după preluarea provinciei de către statul român, iar câteva decenii mai târziu, căpitanul M. D. Ionescu amintea în monografia sa despre oamenii care își câștigau existența din tăierea lemnului în pădurile Babadagului. Împreună, aceste texte oferă o imagine elocventă asupra unuia dintre procesele care au schimbat definitiv chipul Dobrogei.

DIN DOBROGEA (Urmare).

Dacă însă interesele locale nu sunt cu totul neîngrijite în Dobrogia, nu este tot astfel înacele generale cari sunt lăsate în cea mai deplină părăsire. Și este de observat că nici într’o parte a României statul nu are interese așa de însemnate ca în Dobrogea. Se știe asemine că tot teritoriul acestei provincii este proprietate publică, că proprietățile private sunt numai cât emfitactice, apoi că statul are în aceste părți niște izvoare de bogății nemăsurate în pădurile cele întinse, în carierilede piatră și de var, în lacurile și bălțile cele pline cu pești și stuf. Ei bine în toate aceste privind îngrijirea statului pentru propriul său interes este mai nulă, și Dobrogia, în loc de a fi o bogăție pentru țara noastră amenință adeveni numai cât un vas desfundat de cheltueli.

Pădurile din județul Tulcea și mai ales dinplasa Babadagului sunt foarte întinse. In timpul administrației turcești însă toate pădurile fără escepțiune au fost ruinate, invoindu-se fiecărui privat a taia lemne din ori ce pădure ori când și ori cât vroea pentru o mică plată. Acest sistem ruinător in loc de a fi stăvilit, de Îndată ce guvernul român a intrat in stăpînirea Dobrogei, a fost pastrat, incit și astăzi orice locuitor din Dobrogea poate să ieie din pădure pentru 50 bani un jug de lemne de 2 boi și pentru 2 lei apoi poate să-și iee toate lemnele trebuitoare intr’un an!! Plata se face la casierie care eliberează unbilet in puterea căruia i se dă voea tăe dinpăduri unde, cum și cu ura.

E ceva neauzit și cu toate aceste e așa. De aceea lemnele și sunt in Dobrogea de o eftinătate fenomenală și te costă mai numai transportul 2 galbeni stînjenuțl. Statul nu ia apoi nici o măsură pentru parchetarea pădurilor.

Curierul Foaea Intereselor Generale, 25 Iulie 1880

Iar Capitanul Ionescu scria in monografia Dobrogei din 1904 despre localitatea Lazu de astazi:

"Laz-mahale, saŭ mahalaua Lazilor, un popor care n'avea nicĭ locuință, nicĭ ocupațiunĭ speciale, ci se îndeletnicea la început cu tăierea lemnelor din pădurile Babadaguluĭ și le vindea la Tulcea, Comisiuniĭ Europene Dunărene; maĭ târziŭ ne maĭ având altă ocupație, se dădură la tâlhăriĭ. Eraŭ spaima vecinătăților Constanței. Pare a fi fost Turcĭ adușĭ din Asia-Mică, nu se scie când, de sigur prin emigrațiunĭ individuale. Aŭ dispărut aprópe cu totul astăzĭ."(M. D. Ionescu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, 1904)

Imaginea redă zona deluroasă și împădurită din împrejurimile localității Babadag intr-o reconstructie moderna dupa un desen realizat de ofițerul francez Hector de Béarn în timpul expediției sale din anul 1828.