Cover Image

Paradisul pierdut

Publicat de Aurel Băjenaru, 18 Iunie 2020
Timp de citire: 5 minute

Imi amintesc cu o surprinzatoare claritate de unele amanunte din duminicile verilor din urma cu aproape jumate de secol, cand mergeam cu familia la mare.

Mosckvici-ul de culoarea cerului din parcarea deasupra marii de langa sanatoriul de copii dintre Eforie Nord si Eforie Sud, demolat in urma cu cativa ani, plaja singuratica la vremea amiezii si marea de un albastru intens pana la orizont. "Barca" improvizata de tatal meu dintr-un pneu de camion legat cu sfori la mijloc si padela tot de el alcatuita si de fapt imi amintesc de intreaga atmosfera de sarbatoare estivala, atunci cand mergeam la mare.

Peste ani am aflat de fapt si istoria locului unde mergeam. Aici era capatul unei ministatiuni planuita si inceputa inca de la inceputul anilor '30 pe o parcelare a bancherului Arsitide Blank, care trebuia sa se intinda pe istmul de nisip intre localitatile Eforie si Carmen Sylva. Aceasta incepuse cu Castelul de Nisip (astazi disparut), Cetatea de Nisip (proprietatea regelui Carol al II-lea, devenita Barul Roman de la Vraja Marii din Eforie Nord), alte cateva vile de-a lungul plajei, printre care si cele de la "Plaja Noua" acum disparute, o parte din constructii fiind integrate de regimul comunist in plaje ingradite cu un scop de protocol si terminand cu Sanatoriul de Copii CFR (redenumit de comunisti Vasile Roaita) care a functionat pana la sfarsitul anilor '80, fiind daramat in 2011(?) . Dar sanatoriul acesta, chiar si in anii '70 cand mergeam acolo cu familia, era o locatie singuratica, usor decazuta, oarecum surreala.

In rest, plajele pana aici au ramas zeci de ani pustii, singuratice, incredibil de largi si de salbatice, ingradite la strada cu boscheti de vegetatie spontana, unde se formau  dune frumos valurite, cu un nisip dintre cele mai faine  de pe toata coasta romaneasca, plaje pentru cunoscatorii si iubitorii naturii litoralului. 

Ani mai tarziu, plaja deosebit de larga, singuratica din spatele sanatoriului unde mergeam candva cu familia, a devenit plaja mea preferata, pana am parasit Romania. Ii ziceam "plaja la conducta", deoarece era transversata de doua conducte metalice uriase, care uneau zona lacului cu marea. Aici veneam la soare si la mare deja din mai, iunie, pana tarziu in septembrie. O plaja pe care se facea nudism la modul tolerat de autoritati. 

Deseori luam din cartile pe care le imprumutam de la biblioteca cate doua bucati, sa-mi ajunga toata ziua, astfel am reusit in acei ani sa-i citesc aici pe toti clasicii literaturii mondiale care erau disponibili la Techirghiol, de la Balzac la Tolstoi, de la Dickens la Remarque sau Thomas Mann. Pe plaja aceea imensa, sub soarele dogorator, cu pauze pentru cate o repriza de inot si priviri fugare catre orizontul albastru, am citit si am visat, zile intregi, deseori de dimineata pana in amurg.

In unele zilele cu soare, vantul puternic ii facea pe oameni sa-si sape adaposturi in nisip, unele maiestrit imprejmuite apoi cu pietre care se gaseau din belsug pe plaja. Tin minte ca intr-o astfel de dimineata de sfarsit de august, cu vant puternic, sosind primul pe plaja, mi-am ales unul dintre aceste adaposturi, in care m-am intins la soare, ca de obicei nud. Nu a trecut mult timp si a aparut o nemtoaica, pentru varsta mea batrana, care boscorodindu-ma in engleza, imi da de inteles ca-i "groapa" ei, ea a lucrat mult acolo, iar tanara generatie vine numai la de-a gata.

Si suparata foc, se dezbraca complet ca si mine si se intinde alaturi, in semn ca nu accepta nici un compromis. Am ramas totusi pe locul meu citind, candva chiar am fost in apa sa inot. A mers si colega mea nemtoaica in apa, fara insa sa schimbe vreo vorba cu mine. Pentru neinitiati, asa cum stam amandoi alaturi in groapa aceea de nisip, alcatuiam o pereche care se bronza la soare. Intr-un final spre dupa-amiaza am plecat salutand-o. Mi-a raspuns la salut si asta a fost tot, nu-mi amintesc sa o mai fi revazut dupa aceasta intamplare.

Am cunoscut acolo, pe langa astfel de oameni mai...ciudati si iubiri sau prietenii, dar cel mai mult m-a bucurat si-mi amintesc cu atata placere, de linistea si singuratatea pe care le gaseam pe aceasta plaja, in unele zilele in care veneam foarte devreme, sau in cele de extrasezon,  in care eram aproape singur aici, ca pe o insula pustie.

Dupa revolutie tot acesta paradis a fost impartit pe bucatele si vandut la te miri cine sau cum, fiecare construind apoi cum l-a dus capul tot felul de baraci si monstrii de beton, astfel pierzandu-se pentru totdeauna acel paradis salbatic de odinioara.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button
Techirghiol
02.07.2020 16:22
Actual: 29° C
Viteza vantului: 5,1 m/s

Vizitatori astazi

296