Prilejul de întâlnire şi apropiere pentru vizitatorii strânşi vara la Constanţa din toată lumea, e plimblarea pe bulevard. Nu s'ar înţelege de altfel sezonul fără această mare expoziţie de tualete şi fără încrucişarea tinerilor eleganţi şi curtezani, care cuceresc şi se lasă... cuceriţi.
Pe bulevard debutează şi tinerile vlăstare ale pensioanelor cu conversaţiunea franceză şi fasoanele de domnişoare, în admiraţiunea mamelor victorioase şi a părinţilor care nu le pricep vorba.
De cum se răcoreşte cuprinsul, în revărsarea sărei proaspete, vezi cum toate străzile oraşului încep să roiască de grupuri foşnitoare de femei şi copii, care se lasă la vale, duse din urmă de bărbaţii mai greoi şi prinşi în discuţii. Şirurile acestea apucă, ca nişte rîuri sorbite, în spre bulevard, care atrage şi înghite toată această viaţă şi bucurie.
După ce treci pe lângă frumosul palat al răposatului prinţ Gr. Sturza, ţi se deschide deodată înainte, toată perspectiva mărei imense, în care se prinde ca pe un fond de feerie, farul şi clădirea trainică a hotelului Carol. Dar hotelul rămâne tot mai la stânga şi treci la urmă şi farul, până când privirea desrobită cu totul, s'afundă lacomă şi setoasă în orizontul deschis, amestecat departe cu marea. Din larg te 'nvălue o boare înviorătoare, care te ia par'că de subsuori ca 'ntr'o legănare, gata să-ţi facă vânt în valuri.
Bulevardul lărgit se 'ndoae în tot lungul mărei, ca un ceardac deschis, unde se primenesc şiruri de lume liberă şi fericită, care vorbeşte de toate şi se lasă covârşită de măreţia mărei. Lumea care oboseşte se opreşte la răstimpuri pe băncile înşirate pe delături, sau pe malul mărei. Unii rămân duşi pe marginea aleei şi caută in zare la apa mişcată în unde mari. Boarea din larg vine tot mai răcorită, până ajunge vânt pătrunzător.
Delà pavilionul de sus al bulevardului, sboară aripe rupte de armonie, din cântecele famfarei militare, care concertează în plin aer. In tot amestecul acesta de muzică şi adieri de mare, domneşte chicotitul şi vorba împestriţată ce se ridică din valurile de plimbători. Mulţimea se încrucişează şi se îndepărtează, în unde de uitare şi fericire. Dar nu în forfotul acesta de lume gălăgioasă şi înghesuită, se poate gusta toată voluptatea mărei deschise şi adulmecarea zarei cufundate 'n valuri. Lumea aceasta, care se îngrămădeşte aici cu atâta îndărătnicie, la anumite ore, pentru ca să se poată strânge mai la un loc, s'ar părea că vine mai mult la un masaj de contact, decât să admire frumseţea mărei. Cine vrea să înţeleagă minunile şi să vadă puterea de covârşire a elementelor, vine pe bulevard dimineaţa, când nu sunt decât curioşi răsleţi şi trecători mânaţi de treburi.
Atunci prispa uriaşă a bulevardului e goală de lume şi visătorul neturburat se primbla prin bătaia soarelui şi caută la nemărginirea de ape. Valurile domoale se trag la mal întinse şi plescăesc de stânci, ca nişte unde de albuşuri bătute. Clătinarea uşoară a apei se tae de vintrelele albe ale bărcilor, care primbla în îndepărtări pe oaspeţii veniţi de aiurea. Stăvilarele înalte ale portului, opresc vederea mişcărei de după ele, ca zidurile uriaşe ale unei cetăţi apărate.
Peste coama de granit nu se arată decât vârfurile catargelor şi rotogoale de fum, ridicate de prin coşurile vapoarelor ascunse. - Soarele de sus aprinde oglinda mărei, care se mişcă ca într'o respirare de odihnă şi împăcare. Pe aria albastră din larg, s'aşterne înspre mal o pârtie de scânteere şi lumină, din sfărâmăturile razelor săgetate de soare.
Ioan Adam, Luceafărul 1908
* * *
Se pare ca "Bulevardul" (Bd. Elisabeta) a reprezentat un element monden deosebit in viata constantenilor la cumpana secolelor trecute. Iata alte cateva imagini ale acestuia de-a lungul timpului:
1895?
1900
1900
1910-1915?
1910-1915?