Cover Image

"Pe Dobrogea"

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Februarie 2023
Timp de citire: 3 minute

O nesfârşită întindere de pământ, un platou gălbuiu la inceputul primăverii, cu câte o spinare de deal mai răsărită, cu văi scurte, tăieturi de ape, cu movile milenare, cimitire pentru conducători, sau semnale şi focuri pentru apropierea altor barbari, cu nici un semn de vieaţă şi civilizaţie.

Căci aici în stepă, satele sunt în fundul văilor sau a văioagelor, unde apa se găseşte mai la suprafaţă, unde vânturile permanente îşi pierd fluerul pe întinsul platoului. Acestei regiuni i s'a dat numele de Dobrogea.

Pe acest cuprins la 70-80 klm. spre Sud şi cu aceiaşi depărtare spre Nord, se întinde stepa dobrogeană, cu macul ei neasemănat de aprins, cu colelia ce se îndoaie la vânturile permanente şi se ridică în ciuda secetei, cu ciulinii care se rostogolesc zeci de kilometri, atât toamna până târziu, cât şi iarna sub puterea Crivăţului.

lncepând cu scriitorii streini s'a căutat explicarea cuvântului "Dobrogea". Nu intru în amănuntele explicării acestui cuvânt. Aduc un element concret, observat şi de domnul profesor Mehedinţi cu prilejul lucrăritor 'Ia un seminar de geografie.

Constanţa fiind centru de aprovizionare a populaţiei din stepă încă din timpurile cele mai vechi, şi cum distanţa până la cel mai depărtat sat este peste 100 klm., căruţaşii trebuiau să rămână peste noapte undeva. Incepând cu primăvara şi până toamna târziu, ei poposeau "pe Dobrogea", denumind prin aceasta numai regiunea fără vegetaţie arboriscentă ce se întinde dela Sudul Adamclisi-ului, din pragul Deliormanului, şi până la Babadag în partea de Nord.

Această expresie "pe Dobrogea" am auzit-o de zeci de ori dela căruţaşii Români, Tătari, Turci, Bulgari şi am verificat-o în comparaţie şi opoziţie cu celelalte regiuni ale Dobrogei: spre Nord începe a Babadagului, a Tulcei, spre Sud a Deliormanului, adică de acolo de unde pădurea se întinde şi peste spinarea dealurilor, acolo unde creşte stejarul în locul mărăcinişului, tufa, carpenul-fagul chiar (Valea Batavei şi Ecrene la Sud şi Luncaviţa la Nord), toate esenţe Iemnoase ce cresc în zona cuprinsă între 300- 500 metri altitudine.

De altfel acestea au fost regiunile cele mai propice pentru locuinţă ca şi pentru apărarea în vremuri grele la care se adaugă Dunărea cu stufăriile ei de nepătruns, cu toate cotloanele, unde omul poate scăpa cu fuga în câteva minute, aşa cum cereau vremurile de altă dată.

Pe când Dobrogea, mijlocui ţinutului, stepa fără vegetaţie, fără dealuri şi văi prea multe, ţara vântului şi a nisipului, a fost totdeauna drum de trecere pentru popoarele călătoare ca şi pentru toate păsările călătoare din Nordul Europei, (astăzi poposesc la fel) popas de aşezare vremelnică pentru aceleaşi popoare, când dela urmă nu le mai mâna nimeni mai departe.

Vasile Helgiu

"ŞCOALA ROMANEASCA DOBROGEANAmdela înfiinţare până la 1938"

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

237
Techirghiol
29.03.2024 09:35
Actual: 18° C
Viteza vantului: 4.99 m/s