Pe Dunăre, 1904

Publicat de Aurel Băjenaru, 28 August 2025
Timp de citire: 3 minute

O călătorie pe Dunăre a familiei regale descrisa de Regina României Elisabeta ( fragment)

Textul Reginei Elisabeta (Carmen Sylva), din jurnalul de călătorie Pe Dunăre (1904), oferă o oglindă a realităților socio-economice ale României de început de secol XX, surprinzând tensiunile dintre tradiția agrară și nevoia de modernizare.

Regina scrie cu un aer de detașare aristocratică, privind prin lentilele unei observatoare străine de viața de zi cu zi a țăranilor. Țăranul roman este înfățișat cam puturos și cu o înclinare vicioasă spre țuică.

[...] Acum s'au format asociațiuni de ţărani, cari cumpără moşiile proprietarilor sărăciți. Această soluțiune pare a fi foarte bună; după codul lui Napoleon însă, care cere o împărțire egală între toţi copiii, nu vor mai rămânea la o laltă moşiile mari, nici chiar cele cumpărate, căci se vor parcela tot mai mult. Această îmbucătățire, care se pare mai dreaptă, are însă mari neajunsuri, cari ne fac să ne gândim cu admirație la majora- tele şi minoratele țăranilor din Westfalia. In tot cazul Românii sunt tare ingrijați să-şi păstreze pământul, pentru ca să rămână destul şi pentru nepoții lor. Intr'un anumit înţeles, aceasta este o piedică a progresului ce ar putea să-l facă țara, dacă s'ar stabili aci capitaluri, fabrici şi concurenți streini; dar nu poți lucra în contra simțământului poporului, pentru care proprietatea este cel mai scump odor. Poporul n'are tragere de inimă pentru fabrici, şi vrea să păstreze numai pământ pentru toate generațiile viitoare.

Acum s'a început cu împământenirea veteranilor în Dobrogea; aici se sădeşte viță veche în pământ nou; familii întregi şi mari se pot aşeza acolo ca proprietari liberi. Ei sunt mulțumiți, dar începutul este greu. Când este secetă, nu au ce mânca şi mor de foame împreună cu vitele lor. Şi în anul acesta lipsa de ploaie apasă greu; cu frica în sân ei îndreaptă privirea spre cer. Prin unele locuri firul de grâu abia a răsărit din pământ, par'că s'ar fi semănat dabia acum, pe timp de secetă.., e de desperat.

Ne-ar merge mai bine, dacă am avea industrii şi fabrici; dar Românului nu-i place viaţa de uzină; el nu vrea să câştige de cât ce-i trebue pentru traiu şi după aceea nu mai vine la muncă. Trei zile de lucru ii produc mămăligă de-ajuns pentru o săptămână întreagă; el nu simte nevoia să economisească, ca Bulgarul; cumpătat, cum este, el are nevoe numai de atât şi alt nimic mai mult. Pentru el marea primejdie este țuica, iar aceasta dispare în Dobrogea prin influența Turcilor şi Bulgarilor, cari nu beau nici o dată. [...]

Carmen Sylva Pe Dunăre : 27 Aprilie - 3 Mai, 1904