Aceasta este valea care dăinuie, probabil, din vremuri imemoriale, adunând toate torentele pluviale de pe câmpurile Techirghiolului, până hăt departe, spre Musurat (Movilița).
Podul care o străbate unește partea dinspre lac a orașului cu cartierul „coloniștilor”. Nici nu vreau să mă gândesc ce haos s-ar crea în oraș dacă ar ceda și acest pod, ridicat în anii ’60. Este o construcție din beton armat, tipică infrastructurii rutiere realizate în perioada comunistă. Degradările vizibile la nivelul grinzilor de beton reflectă lipsa unor lucrări majore de reabilitare în ultimele decenii.
Una dintre micile străzi meandrate care urmează valea, în dreapta ei, străbate un cartier mai sărăcăcios, dar pitoresc, de unde se aud deseori manele indo-orientale, turcești.
Cândva, era o vale sălbatică, unde, sub stradă, în dreptul școlii, malul surpat dezvăluia o mică „carieră” de pământ galben — materia primă din care se făceau chirpicii pentru zidurile multor case din zonă.
