Se zice ca ministerul comertului refuza sa acorde stabilimentelor de bai din Constanta autorizatia pe care au avut-o pana acum mereu, d'a aduce nomol din lacul Tekir-Ghiol. Publicul suferind protesteaza.
Ziarele
Domnule Djuvara, sunt un om domol,
N'am ucis o musca in viata'mi, parol;
Dar, de nu dai voie s'aducem nomol
La Constanta, vara, dela Tekir Ghiol,
Iti jur, Excelenta, c'o sa ma rascol ;
Ș'anarhist intocmai ca un Ravachol,
In guvern svarli-voiu al bombei parjol,
Trag in toti ministri un foc de pistol,
Recurg la otrava si la vitriol !...
Eu vreau la Constanta, nu la Tekir Ghiol,
Sa-mi fac trista cura de bai de nomol.
Cheltuiala mare. Știu. Dar joaca rol
La calic (ca mine) pe zi inc'un pol !
Imi place mancarea. Dar la Tekir Ghiol
Mi s'ofera numai supa si rasol.
Si oare acolo ce-o sa beau ? Petrol ?!
Eu prefer Constanta ca gasesc alcol.
Ca pot cu-n prieten sa joc carambol,
Sa citesc ziare la *cafe. Bristol !
C'admir de pe plaja al damelor stol
Ce 'n valuri se scalda numa 'n camizol ;
CA dau in «șantanuri» micul meu obol
Ca s'aud «șanteze» miorlaind fa-sol
In costum ce lasa trupu-aprope gol,
Ele n'au idee de diez, bemol,
Insa vorba aia : «C'est chic, et c'est drôle!»
Conchid, Excelenta, fara de ocol :
Da voie 'n Constanta sa avem nomol
In orice conditii, sub orice control,
Caci in caz contrariu nu ma mai consol,
Ș'o sa mor de plixis pe la Tekir Ghiol,
Sub pamant dormi-voiu cum doarme un sobol,
Si din somnul asta n'o sa mai ma scol !
Contele Ghita D'Amblagy.
Furnica, Iunie 1909
In imagine Hotel Bristol Constanta la 1920 (astazi pe Bd. Tomis).