Plaja Nouă

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Septembrie 2025
Timp de citire: ~1 minut

Iubeam această plajă largă și pustie — largă, precum multe altele de astăzi — care, vreme de multe veri ale adolescenței, mi-a oferit exclusivitatea naturii sălbatice, a ultimelor dune marine, în care plaja, baia de soare și de mare deveneau o trăire personală, intimă, o mică experiență de Robinson pentru o zi.

Bineînțeles, odată cu venirea sezonului de vârf, plaja se mai aglomera, cu toți cei care descopereau plăcerea nudismului neorganizat, liber de orice regulamente și constrângeri. Aici mă găseau și prietenii în weekend — cei înregimentați deja în câmpul muncii — pentru care doar sfârșitul de săptămână permitea luxul unei băi de mare.

Apoi venea septembrie, cu ultimele zile de plajă sub un soare molcom, obosit parcă de atâta strălucire — zile care mă găseau deja bronzat ca un harap.

Au fost zile, luni și ani de o fericită petrecere a timpului, fără obligații, constrângeri directe sau griji existențiale. Am considerat, într-o dulce așteptare, că viața mea — cu toate obligațiile de rigoare — va începe abia atunci când voi reuși să părăsesc „raiul socialist”.