Cover Image

Din polemica despre Dobrogea - Mihai Eminescu

Publicat de Aurel Băjenaru, 9 Decembrie 2019
Timp de citire: 5 minute

[...] Cât despre punctul 5 (că guvernul Bulgariei va găsi pretexte să ne ceară Dobrogea), el e copilăresc și ridicol. Mai întâi quo jure ar face-o aceasta invidiabilul guvern al Bulgariei?

Bulgaria fino-tartarică a hanului Boris (Mihail) nu poseda Dobrogea, Asanizii au avut-o, dar Asanizii erau, precum se știe foarte bine, români, iar după stingerea Asanizilor malul drept al Dunării au fost al Țării Românești. Etnologicește e o țară locuită de români, tătari și turci. Câteșitrele elementele însă sunt opuse slavilor și formează la un loc tocmai bariera ce rumpe formidabila unitate etc.

Din punct de vedere istoric, dreptul nostru asupra Dobrogei e incontestabil. Romană în vremea împăratului August și loc de exiliu a poetului Ovid, bizantină în urmă, trecând de la Asanizi la Țara Românească, ea a rămas a Țării Românești până ce ne-au fost luata de turci și de nimeni altul. Dan II (1374—1386), după Engel unul din cei mai buni generali ai vremii sale, începuse război cu Șișman, regele cel din urmă al Bulgariei, pentru marginele adevărate ale Țării Românești de dincolo de Dunăre, un război căruia Mircea I îi pune capăt printr-un tratat de pace primit și încheiat cu bună-credință. Mircea, bătut la Kossovo, ca aliat al gerbilor, de cătră Baiazid I Fulgerul, se supune osmanilor la 1391, păstrând însă Silistra, Siștovul, Nicopole și Vidinul. În plină pace și fără nici un motiv, Baiazid ocupă la 1394 aceste locuri întărite, ceea ce-l face pe Mircea să ia parte la cruciata pornită de regele Ungariei, unde însă creștinii fură pe deplin bătuți la 1396. La 1398 Baiazid trece Dunărea și intră în Țara Românească, dar, hârțuit într-una de oștirile românești, el se retrage cu rușine peste Dunăre. După moartea în prinsoare a lui Baiazid, ajunge în Europa împărat turcesc Suleiman, pe care Mircea îl subminează sistematic și-l răstoarnă cu trupele și banii săi, puind în locu-i pe Musa, tot fiu al lui Baiazid, dar prieten personal și frate de cruce al lui.

În tot timpul acesta Bulgaria proprie este numai un vilaiet turcesc, desființată cu totul ca stat.

În fine, după ce Mohamed I învinge și omoară pe Musa*, Mircea se vede silit a se pleca definitiv (1414) înaintea acestui Mohamed, a acestui Noe care a mântuit chivotul împărăției turcești din potopul tătarilor și din stâncele sfâșierilor dinlăuntru. De la 1414 încetează deci formal stăpânirea malului drept al Dunării, și Mircea e redus iar numai la titlul de comite al Severinului, voievod al Valahiei și duce de Făgăraș și Amlaș1.

Cu toate considerațiile acestea sau mai bine zicând tocmai în puterea lor nu înțelegem panglicăriile presei roșie.

Organul ministrului de externe vorbește de compensații suficiente. Noi am zis de la început că nu există compensații pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sânt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.

Cumcă am ajuns de-a vedea trecut în protocoalele de la Berlin terminul umilitor de schimb e un fruct al domniei radicalilor care, nepuind nici un preț (amanet, chezășie, zapis) pe sângele vărsat al românilor, era neapărat ca ușurința lor să aibă drept urmare disprețul din partea Congresului. Clara pacta, boni amici. C-un tratat în regulă cu Rusia în momentul intrării în luptă nu mai era vorba de schimb, compensație etc., și Basarabia ar fi rămas a noastră împreună cu Dobrogea.

Dar asupra tuturor acestora vom reveni.

Mihai Eminescu

Timpul, 2 august 1878

 

* Aici este vorba de sultanul Mahomed Çelebi (Mahomed I) si fratele sau, fostul sultan al Rumeliei, Musa Çelebi, care sadise semintele revoltei in randul claselor sarace balcanice. In 1416 a izbuncnit o revolta populara a musulmanilor si crestinior din Dobrogea condusi de fostul confident al lui Musa, misticul si invatatul Șeyh Bedreddin. Rebeliunea s-a bucurat de sprijinul voievodului Mircea cel Batran. Bedreddin predica unirea marilor religii ale vremii – islamul, crestinismul si iudaismul – intr-o singura mare credinta, imbunatatirea situatiei sociale a taranilor liberi si nomazilor pe seama birocratiei otomane si a claselor instarite. Mahomed a zdrobit revolta, iar liderul acesteia a pierit in timpul luptelor. Mircea a ocupat pentru o scurta perioada de timp, dar otomanii au recucerit regiunea in 1419. Mai mult, trupele lui Mahomed au cucerit si portul si cetatea Giurgiu. Valahia a fost obligata sa accepte starea de vasalitate fata de Imperiul Otoman (dupa wikipedia).

 

In imagine un extras din revista Bobarnacul, care ilustra starea de spirit a romanilor in ceea ce priveste Dobrogea, inainte de preluarea ei oficiala de catre Romania, la 14 noiembrie 1878.

twitter sharing button twitter sharing button linkedin sharing button

Vizitatori astazi

424
Techirghiol
29.03.2024 14:25
Actual: 22° C
Viteza vantului: 8.15 m/s