Pornesc credincioşii lui Allah

Publicat de Aurel Băjenaru, 6 Octombrie 2022
Timp de citire: 8 minute

Se pregăteau mulți de plecare :

Geambec hogea, Arslam cu bátrana Menzadé , Ciorabai cu a doua soţie şi feciorul sau Timur, Mosin cu Mamurié, Becbau, cu femeia, copilul Nail şi sora lui, Ersultan , Mustafa, vechilul care scotea miresele din casà sub ploaia loviturilor, - batranul Curt Molá care båtuse odată flăcăii la cafenea, Tasin şi Zevri cei buni de glume , Raim cel cu cai frumoşi şi buni, barbierul Abibulah , cei doi cafegii Ena şi Peuzi..

Numai câțiva , impreună cu hafuz Seid Omer , nu voiau să plece , Bătrânul hoge zicea :

--Atâta timp cât mai rămån o parte din ai noştri , iar geamia tot se mai tine in picioare , stau aici. Sunt prea bătrân şi slabit să mai pot pleca in alte părți . Mà voiu prăpădi odată cu prabuşirea geamiei la care am slujit o viata intreagă ..

Ramaneau pe veci liniştite in adancul pământului numai oasele lui Hagi - Vaid , ale feciorului sau Zeidulah şi ale celor de pe vremea lor şi mai din urmà . Asemenea , grupul impuşcat in timpul razboiului, - cu Abdulah in mijloc , - Taré care nu putuse trai intre doi fraţi şi doi soţi, Cairié cu dragostea ei pentru un creştin, copiluI pierdut de Ersultan in urma păcatului cu Ciorabai şi altii şi altii... Dormeau cu toții somnul liniştii de veci in cimitirul sărăcăcios din marginea drumului, având fiecare pe mormant o lespede de piatră . Duserà cu ei toatà patima şi fråmåntarea acestei lumi in ingustimea unor gropi cu bolti spre miazazi.

Neamul acesta pornit odată din fundurile Asiei , a frământat pe vremuri două continente sub copitele cailor . iar astazi rămăşitele ii sunt impràştiate prin Crimeia şi pe intinsul nesfârşitelor câmpii ruseşti, ori prin Dobrogea , Fluviul acesta revărsat altădată din matcà, se trage istovit indärät ; dar nu-şi mai regăseşte vechiul făgaş şi intrà şi el cum poate in albia altui fluviu , al Turcilor , cu care a mers veacuri intregi alături. Intr'o bună zi, s'a format convoiul.

Cei ce plecau, au inchiriat ori au fost ajutați cu căruţele pe care le vânduserà altora . Au incarcat in ele lucrurile ce.şi mai opriserà fiecare şi peste ele s'au suit bătrânii şi copiii . Mulțimea de barbati, femei, fläcài şi fete, urma să meargă pe jos , ducând in maini câte un lucru ori o legătură . Se adunasera så-i vadă mulți din satele vecine ,-rude , prieteni, ori numai cunoscuti. Işi luau rămas bun imbratişându-se, làcràmând şi oftånd . Cei ce ràmåneau in urmà , páreau trişti că nu puteau pleca odată cu ei. S'auzea mereu:

--«Venim şi noi, venim şi noi!>

Convoiul a pornit incet. Căruţele , - cu bagaje , copii şi bătráni, mergeau prin mijlocul drumului, iar gloata pe delături, in grupuri : cei mai in varstă, tăcuţi şi cu privirile in jos ; flăcăii şi fetele , galagioşi şi furându-se din ochi.

Când au trect pe lângă cimitirul din marginea drumului, multi au inceput så läcràmeze : unii işi plângeau părinții , altii fraţii şi surorile ; iar unele mame, printre care şi Ersultan , copiii pierduti .

Oasele celor morti şedeau neclintite acolo in fundul pământului şi poate că numai sufletele lor se fråmantau că sunt părăsite pe aceste meleaguri in umbra crucii, ori poate că -i insoţeau şi ele, nevăzute, spre pământul sfânt.

Deodată, s'a auzit glasul minunat al lui Becbau , Cu el s'au unit şi ceilalți , iar pe şoseaua care taie ca un şarpe stepa dobrogeană , răsuna un cor de aproape două sute de voci conduse par'că de o mänä nevazuta:

«Noi vom pleca de aici
Cu daula, cu nunta, vai !
Şi ne or rămâne morții
Ca oile împrăştiate , vai !
Căsuțele noastre cu pereții de stuf
Şi acoperişul de ramuri !
Anii se despart de fiinţe dragi
Şi alții de averea lor.

Dac'o pui in ciorbă , nu i dă gust
Sarea din Dobrogea;
Unora le-au rămas mamele,
Allora , copilele .
Să-ți fie de cap
Şi pomii şi frunzele !
De aur era
Al Crimeii pământ”.

Ajuns in varful unei coline din apropiere , convoiul s'a oprit.

Fårå vorbe , toate privirile s'au intors spre sat. Se vedeau intr'o parte casele albe ale creştinilor , inconjurate de pomii dătători de umbra şi poame, ş:oala mandrà din mijlocul satului, lângă ea localul primăriei, iar pe costişà biserica maiestoasă . cu turlele mårete şi crucile de fier in varfuri ... Se záreau şi căsuţele lor, lipite cu pământ, iar intre ele, geamia cu peretii pràpäditi , gata s'o pornească peste câmpuri şi cu minaretul de lemn putred aplecat intr'o parte aşteptând cu resemnare så se právalească şi , din pământul dărâmăturilor , väntul să ia cu el praful pe care să -l poarte din loc in loc, mereu către miazăzi, spre pamântul sfânt.

A răsunat glasul lui Geambec hogea.

Bătrânii şi copiii s'au coborât din căruțe . Acolo , pe varful colinei de unde poti cuprinde cu privirea toată priveliştea satului, s'au format douà grupuri deosebite : bărbaţii şi flăcăii intr'o parte, femeile, fetele şi copiii intr'alta , mai in urma lor. Fiecare şi-a aşteraut jos pe pamant o haină sau altceva şi a ingenunchiat.

Geambec hogea a scos coranul şi a cetit din el. Adunarea a intonat un cântec religios , apoi toţi au inceput mätäniile : işi frängeau trupurile dela mijloc, ating cau tărâna cu fruntea, se ridicau. apoi iarăşi se aplecau , mereu , mereu , cu aceiaşi mişcare ritmică...

...Şi convoiul a pornit din nou. In fruntea lui, mergeau alături Ciorabai şi Becbau, vorbind ca doi prieteni vechi intre cari nu s'ar fi intamplat vreodată neintelegeri Uitaserà par'cà de ruşinea aruncată asupra femeii lui Negip, Ersultan,- de bătaia ce luase Ciorabi la tribunalul bătrànilor satului, de rănile ce le càpåtase Becbau odată cu intrecerea lor nebună. Uitaserá par'că tot, sau nu-şi mai aduceau aminte decât ca de nişte vise urâte, pierdute in negura vremii . Mergeau alaturi vorbind ca doi prieteni vechi , căutând să pătrundă în tainele ce le ascunde viitorul şi fàcând planuri asupra aşezării şi vieţii lor de acolo, in Anadol , pe unde ei mai fuseseră odată.

Când au ajuns in Constanţa , n'au putut să- şi găsească locuri de găzduire , până la plecarea vaporului. Hanurile erau inţesate de Turci şi Tatari veniţi din toate părțile Dobrogei, gata de drum.

Pe un câmp din marginea oraşului , şi- au făcut un fel de corturi. Seara , fumegau focurile intretinute cu tizic şi surcele strânse depe maidanuri. Au început să ia măsuri in vederea călătoriei , printre care cea dintâi a fost să-şi cumpere căciuli ori pălării , fiindca fesurile sunt oprite cu desăvârşire la Turcia. Uşoară schimbare pentru tinerii ce erau deprinşi, dar grea pentru bătrânii cari o viaţă intreagå purtaserà fesul in cap , nesupărați de cineva, Aci fesul era numai al lor şi-i deosebea de creştini ; acolo , căciuli şi pălării !

Au mai auzit ei cà'n părţile acelea se scrie acum cu litere latine, părăsindu se cele arabe, intrebuinţate din vechime . Pentru tineri va fi uşor. Dar båtråníí ?

Ce vånt bate prin Turcia de acum ? Numai Allah ştie ! In aşteptarea plecării cu vaporul , se plimba pàlcuri prin oraş ; iar bătrânii , oglindindu- se in geamurile vitrinelor de la unele mari magazine, se privesc in ele căutând să se recunoască.

Fragment dintr'un roman in manuscris

I. D. Frasin

Gânduri dela mare, ianuarie-februarie 1939