Prescurtare de istoria românilor sau Dacia și România, Ion Heliade 1861

Publicat de Aurel Băjenaru, 16 Aprilie 2025
Timp de citire: 8 minute

Istoria României (fragment) la 1861 de Ion Heliade Rădulescu, personalitatea culturală complexă a lumii românești, elev a lui Gheorghe Lazar, un bun continuator al operei sale cultural- scolastice, revoluționar pașoptist, publicist și istoric.

Dacia provințiă romană.—Sarmisegetusa numită Ulpia Traiana Augusta. —Nicopole, cetatea Victoriei.

Dupa respândirea și exterminarea Dacilor,Traian prefăcu, dupa cum își propussesse, Dacia în provințiă romană, addusse o multitudine de colonni romani din tot imperiul, și mai vîrtos din Italia, și stabili doe legiuni pe a cincia macedinicăși pe a treisprezecea spre a o custodi și apperâ.

Sarmisegetusa residința lui Decebal,una din cetățile capitale ale Daciei fu nunumită Ulpia Traiana Augusta qua remase tot capitala Daciei que începu a luă numele de Terra Romana.

Traian pusse a edifică pe malul drept al Dunării cetatea Nicopole que însemneză cetatea Victoriei; în Dacia centrale edifică Apulul și Salinele; Tiviscul în Temesiana; Romula în România;Paloda, Sucidava, Petrodava, Carsidava si Patridava în Moldavia.Pusse a seconstrui drumuri așternute cu petră spre facilitarea communicațiunii ;ardică turnuri; se stabiliră băi, fontănele și päraele quelle mai limpede se îndreptară prin cetăți prin apeduci grandiose;se edificară templuri, theatre și amphiteatre; se deschisseră sînurile munților și începură a se scotte minele:aurul, argintul, arama, ferrul Carpathilor nu mai fură ascunse.Dacia peste puțin deveni una din quelle mai frumose și avute provinție alle imperiului roman.Prefectul legiunii a trei-spre-decea fu numit guvernator al Daciei que represintă pe imperator. Părțile Daciei fură guvernate de prefecți subordonați guvernatorului general. Tribunalele și tote funcțiunile publice fură create după alle imperiului; în Ulpia Traiana se stabili foru și fură numiți Consoli ca la Roma.

° ° °

Țerra romană. — limba rustică latină. —Limba Dacilor. — Românii sunt Romani câ Italienii. —Mocanii pot să fia descindenți ai Dacilor.

Dacia, cum am zis, fu numită Terra Romana [țerra romană]. Iar Dacii, după un räsbel de exterminare, parte fură uciși,parte allungați și refugiați unii pe la popolii vecini, și alții prin  munți și spelunce, iar parte remasseră pote între Romani ca prisonieri sau sclavi.

De aqui înainte elementul domnitor în Dacia fu quel roman, Limba rustică romană, sau dialectele popolilor Italiei fură introduse în Dacia și se conservă pînă astădi în totă primitivitatea lor. Romanii anse aflând în Dacia objecte locale necunoscute în Italia, precum producte, vestminte, instrumente, și adoptându-le pentru necesitatea lor; le adoptară cu numele que le dă Dacii.

Se află dar în limba română de  astăzi vorbe que nu sunt nici latine, nici grece moderne, nici slave,  nici de altvreunuia din popolii vecini; nisce assemcnea vorbe, daqua arată nisce objete locale alle Daciei, ne dau tot dreptul de a affirmă que sunt resturi din limba Dacilor, despre quare omenii sapienți ai Europei nu pot anco affirma.

Dacii au fost dc stirpe slavonă, și quo Românii de astăzli sunt nisce popoli produși din amestecul Romanilor cu Dacii; și quo prin urmare sunt Romano-Slavi. Românii sunt așa de Romani precum sunt și Italienii, cu tote quo s’ au amestecat cu alte ginți; sunt așa de Romani, precum sunt și Grecii Helleni, cu tote quo s’ au amestecat cu alte ginți vecine; precum sunt și Ungurii Magyari, cu tote quo s’ au amestecat cu Germani slavi și Români. Quând vorbesce quine-va de stirpe, de popoli și de Națiuni, înțellege elementul predomnitor în limbă, în character, în dreptul de a guvernă și d’ a legiui. — Pentru quă altfel natura nu cunoscc dequât omeni.

Dacii, de au mai remas în Dacia între Romani, n’ au putut remâne de quât că un element passiv, inferior și cu quantitatea și cu qualitatea, au remas putem zicce, daqua nu sclavi că pîno mai deunăji Țiganii, quel putin isolați. Și într’ un cas și în altul n’ au putut a se încuscri cu Romanii așă de facil. Dacii au remas cu datinele lor, cu costumele lor, cu meseriele lor, și fiind quo autorii antici (Jicu quo Dacii eră mai mult pastori, este probabil qua Mocanii să fia din descendenții Dacilor refugiați la munți, mai vîrtos quo portul lor ne rechiamă portul Dacilor que se vedu reprezentați pe colonna lui Traian. Mocanii portă mai mult căciulla de țuțueni [bonetu pfhrygian] sarica și gluga; meseria lor e de păstori; și Românii agricultori pîno astadi nu se încuscră voioși cu dânșii.

Multe din vestmintele Dacilor le adoptară Romanii pentru cauza climei, și se portă anco de Români pîno astăzi pe alocurea; și multe iar din alle Romanilor antici se portă în quelle mai multe părți alle României. Cingetorea sau brâul lat de curelle cu trei, patru și cinci chiotori se vede la legionarii Romani pe colonna lui Traian. Toga romană que o revestiâ junele ajuns la etatea de bărbat se conservă ânco și cu fapta și cu vorba.

Jocul tradițional al căllușarilor sau al cavallerilor se conserva în commemorația jocului flăcăilor lui Romulu la quare trasseră pe filiele Sabinelor și le răpiră. — Jocurile de cu sera annului nuou prin quare filiele României își întrebă sorta, sunt resturi din serbările lui Ian, de unde derivă și vorba Ianuariu — Brăzaia cu moșul ei este un rest din Saturnale. — Sărbările Joilor după pasci adică alle primăverei, sunt resturi alle serbărilor lui Joie aducătorul de nori și tunătorul, în favorea semănăturelor. — Prin sărbarea Vinerilor de femei se conserva âncă cultul que fetele și femeile aduceau Venerii, deei (zeiței n.m.) frumuseței. Tăierea pe răboj cu țifre latine sau romane I, II, III ... X, o multitudine de fabule sau basne remase în popol, că a Daphnei urmărite de Apollon ; fabula lui Castor și Poluce, a Vacei sau lo, și alte.

Assemenea sunt tradițiuni romane sau hellenice. Limba totă, afară de vorbele que le-au addus moda și popolii străini, e întregă romană sau rustică latină. Nume romane se conserva anco în popol nu din imitațiă ci din tradițiuni, că Tullea [Tulliu] Cornea [Cornelliu], Albii, Negru, Maxim, Titu, Vidu [Ovidu] Marin, Florea, Stan, Sore, Mâinea, etc. Romanii, venind unii chreștinați deja din Roma sau Italia unde se făcea mare propagandă de Christianismu, alții chreștinânduse aquî în Dacia, chreștinară și aquila romană puindu-i o cruce în ciocu, și ast-fel o conserva pînă astazi că și numele de Român.

° ° °

Iată că mai sus Heliade face și o interesanta legătură intre "a trece pe răboj", răbojul, un instrument arhaic de ținut contabilitate dat uitării și strămoșii noștri romanii.

Răbojul era format din două părți. Pe una dintre ele își făcea semnele persoana care preda sau vindea marfa, iar pe cealaltă – cea care primea marfa, efectua plata sau urma să fie plătită. În funcție de situație, o parte a răbojului aparținea creditorului (cel care dădea un împrumut), iar cealaltă – debitorului (cel care primea împrumutul). La finalul socotelilor, crestăturile de pe ambele bucăți trebuiau să se potrivească perfect.

Pentru evidențierea sumelor se foloseau, de regulă, trei tipuri de semne: o crestătură verticală reprezenta cifra 1, una oblică însemna 5, iar semnul în forma literei „X” simboliza cifra 10.

De exemplu, în ziua colectării datoriilor, pârcălabul venea în sat cu toate „cotoarele” de răboj (jumătăți) înșirate pe o sfoară. Debitorul scotea propria „țăncușă”, care trebuia să se potrivească perfect cu cotorul deținut de pârcălab. Semnele gravate anterior pe cele două părți trebuiau să coincidă.

În funcție de suma de plată, se făceau crestăturile corespunzătoare pe ambele jumătăți ale răbojului. Apoi fiecare persoană își lua înapoi bucata ce-i aparținea. Era o metodă extrem de simplă, dar foarte eficientă, care nu lăsa loc de greșeli sau înșelăciuni.

° ° °

Faptul că de la o astfel de "înșiruire extravagantă" a Istoriei Românilor de către primii intelectuali ai culturii românești s-a ajuns la ceea ce avem astăzi, avem de mulțumit tuturor mistificatorilor ei.