Prietenia la marginea Balcanilor

Publicat de Aurel Băjenaru, 2 Februarie 2026
Timp de citire: 4 minute

Despre Dobrogea s-a răspândit, de-a lungul timpului, o legendă autodeclarată a multiculturalismului și a unor relații interetnice exemplare, care însă nu au corespuns întotdeauna realității.

Viața a fost mult mai grea decât este prezentată astăzi, adesea într-o formă excesiv de literară, la începuturile Dobrogei românești. Frica născută din necunoașterea culturilor și a societăților care se întâlneau aici a dus, inevitabil, la conflicte.

Iată ce scria, concret, în cazul nostru, publicația Dacia în anul 1926, o perioadă în care Techirghiolul se coloniza cu oameni aduși din toate colțurile țării, luând naștere cartierul care și astăzi poartă numele de „Coloniști”, în prelungirea spre vest a cartierului tătăresc.

°°°

„Coloniștii din Techirghiol atacă geamia

Colonistul Marin Ștefan, împreună cu alți cinci locuitori din Techirghiol, au atacat geamia din acea comună. S-a încins o luptă între coloniști și locuitorii de religie mahomedană. Au fost răniți cinci locuitori turci.”

Dacia, 2 decembrie 1926

°°°

După cum am mai clarificat aici, multă vreme, pentru cei din afara Dobrogei — și în special pentru reporterii ziarelor românești care scriau știri de senzație venite din această regiune — „turci” erau numiți toți locuitorii de religie musulmană, deși în acest caz, mai sus, era vorba despre tătari.

Cu timpul, oamenii au reușit să conviețuiască și au învățat să trăiască și să muncească împreună, să îi respecte pe cei care, poate, erau priviți cândva drept „altfel”.

Astfel, în epistola următoare, Temungin Ismail subliniază o învățătură de viață pe care a primit-o cândva de la un prieten al tatălui său. Adevăratul mesaj însă, spun eu — opinie formată și în urma altor povestiri — este mărturia unei prietenii deosebite dintre un tătar și un „machidon”, așa cum erau numiți aromânii la Techirghiol.

°°°

„În viață, cinci minute să fii deștept; restul, poți fi prost.”

Un sfat cu o mare doză de umor – paradoxal la prima vedere, dar extrem de subtil.

Nea Gică Burșova, prieten drag al familiei noastre, era un om volubil, înțelept, cu poftă de viață și cu o alură de actor – Hardy Krüger, așa cum v-am mai spus. Îmi plăcea că îmi pocise numele și, în loc de Temungin, îmi spunea Timogen. Avea mult spirit și o colecție nesfârșită de vorbe de duh.

Pasionat de motociclism, conducea un MZ 250,de fabricație est-germană căreia îi punea atașul la nevoie. Când avea atașul montat, arăta ca un ofițer neamț ieșit dintr-un film vechi. Vorba lui preferată, izvorâtă din experiența de viață, era: „Să fii cinci minute deștept în viață, restul prost!” Erau cuvinte pe care nu le mai auzisem de la nimeni!

La depunerea dosarului pentru liceu, m-a dus la Constanța cu motocicleta: eu în ataș, iar tata în spatele lui, pe motor. La ieșirea din secretariatul liceului, mi-a dat un sfat:

— Ca să reușești la examen, Timogen, să nu uiți ce ți-am zis: cinci minute deștept, restul prost!

M-au supărat vorbele atunci și l-am pârât lui tata. Cum adică sunt prost și-mi trebuie doar cinci minute de deșteptăciune? După ce am reușit la examen, abia atunci, când tata a făcut cinste pentru succesul meu, Nea Gică, râzând, mi-a reprosat „pâra” la Niat:

— Ai văzut, măi Timogen, că ți-au folosit vorbele mele? Degeaba te-ai supărat!

Așa era. Nu mă puteam supăra pe Nea Gică. Nu ți se cere să fii înțelept mereu, ci să nu fii prost exact atunci când nu trebuie.

O echivalență tătărească ar fi: „Aqıl kerek zamanda!” "Mintea e necesară la momentul potrivit." Soarta ta poate fi hotărâtă în câteva clipe. „Zaman” înseamnă timpul valoros, cu greutate – clipa deciziilor importante din viață, iar „aqıl” este mintea limpede.

Nimeni nu poate fi înțelept mereu!