Se pare că Techirghiolul, alături de Constanța cândva singurele nume cunoscute de românii din țară din Dobrogea deja anexată de decenii, a pierdut startul. Localitatea nu a reușit să se dezvolte o dată cu cerințele turiștilor balneari care deveneau tot mai mulți dar și tot mai exigenți. Prima stațiune de pe litoral care a oferit băi calde de nămol la lacul Techirghiol, a rămas tot mai în urma în cursa cu celelalte doua localități nou înființate, cele doua Eforii de astăzi. Oamenii de afaceri localnici s-au axat numai pe maximalizarea câștigului de la turiștii care oricum veneau an de an. Cândva strategia nu a mai funcționat, Techirghiol rămânând "un sat cu căsuţe modeste, risipite la voia întâmplării", o așezare orientală, exotică, prăfuită.
Realitatea Techirghiolului pare da fi fost alta decât cea prezentată în monografii binevoitoare. Iată-l printre alții, pe Pricle Macri cunoscut ca cel mai "longeviv" primar al localității, cel mai harnic, mai inovativ și iubit. Imaginea negativă este susținută din păcate în diferite publicații ale vremii.
° ° °
Primari nătângi, negustori hoţi şi lume jefuită
Canicula dela începutul lui Cuptor, şi timpul frumos care s’a menţinut până acum, au mânat în staţiunile balneo-climaterice ce străjuesc malul mării şi spre Techirghiol, noian de lume din colţurile cele mai îndepărtate ale ţării şi din alte ţări.
Polonezi au venit anul acesta pe litoralul mării noastre, în număr ce a depăşit aşteptările. Mulţimea de oameni care a traversat anul în istovitoare muncă, a venit aici, atrasă de vraja adâncurilor de nepătruns ale mării de nuanţarea atât de variată şi de schimbătoare a culorilor ce unduesc capricios pe valuri, pentru ca liniştiţi, în binecuvântata lună de recreator concediu, să-şi alunge din minte grijile de fiecare zi, şi să se odihnească.
Măreţia peisagiului marin, splendoarea desăvârşită a mării, nemărginirea ei învăpăiată de primele suliţe ale răsăritului sau de umbra purpurie şi liniştitoare, ţesută leneş, pe ape, de agonia asfinţitului de soare, deschide ochiului orizonturi de desfătare şi plimbă sufletul în ostrovuri de odihnă. In afară de aceste consideraţii cari asigură posibilitatea unei recreeri plăcute, salba staţiunilor balneare de pe litoralul mării, prin marele efect curativ al razelor ultraviolete şi prin binefacerile nămolului miraculos din Techirghiol, atrag aici un impresionant număr de suferinzi din toate straturile sociale. Fără îndoială, procentul cel mai ridicat al acestora, este format din rândul nevoiaşilor, ale căror condiţii de viaţă sunt mai grele.
Incurie administrativă, fără pereche Dar acei veniţi aici să se odihnească sau să-şi caute sănătatea, sunt lăsaţi prin absenţa oricărei griji de bună administrare şi de control din partea administraţiilor comunale, pradă poftelor de îmbogăţire rapidă a proprietarilor de vite şi a restauratorilor. In special staţiunile Eforia, Carmen-Sylva şi Techirghiol, excelează în ce priveşte închirierea camerelor din vile, prin preţuri pe cari numai pungile prea pline le pot plăti. Astfel la Eforia şi Carmen- Sylva, cea mai modestă cameră cu un pat costă 200 de lei pe zi. Nu mai vorbim de camerele cu două paturi şi cu puţin confort.
La Techirghiol, acelaş jaf. Această veche staţiune balneară, al cărei nămol dătător de sănătate nu se găseşte în multe părţi ale lumei nu a putut graţie nepriceperii, lipsei de iniţiativă şi spiritului de organizare şi lipsei de onestiate a celor cari de zeci de ani s’au perindat la conducerea acestei comune, să progreseze câtuşi de puţin.
Patria jafului Techirghiolul, în afară de câteva vile mai răsărite, a rămas acelaş sat de odinioară cu căsuţe modeste, risipite la voia întâmplării, proaspăt văruite şi cu odăi neverosimil de mici. Aceste neîmplinite arătări arborează însă pretenţios firme: „Villa... etc...”. Aici, ca şi în celelalte două staţiuni ce străjuesc malul opus al lacului, totuşi, lipsa de confort pretinde să fie plătită cu bani grei. Negustorii din pieţele de aprovizionare cu alimente, lipsiţi de vreun control din partea autorităţilor ce par toropite de căldură, vând la preţuri de speculă. La restaurante preţurile cresc, fără nici o oprelişte din partea cuiva, pe măsură ce staţiunile se umplu cu vizitatori. Deasemeni, pretutindeni se resimte, lipsa apei potabile.
Trei doamne!... şi toţi trei. Se pare că cei trei primari cari conduc destinele staţiunilor: Eforia, Carmen-Sylva şi Techirghiol, s’au legat cu jurământ între ei, să nu facă nimic pentru a asigura o recreare civilizată acelora cari de plăcere sau de nevoe vieţuesc vremelnic şi costisitor în vlăsia litoralului maritim şi a lacului. Astfel de dimineaţă până seara târziu când circulaţia conteneşte, pe şoselele ce leagă Eforia cu Carmen-Sylva şi Techirghiolul, norii grei de praf nu mai contenesc. Ei învălue totul cu pânza lor purtătoare de microbi Ce bine le-ar sta acestor primari, ca fără să mai aştepte alt sprijin, să-şi dea mâna unul altuia, şi să stropească din când în când aceste şosele şi să le planteze, transformându-le repede şi cu bani puţini, în căi de promenadă pe malul mării şi a lacului.
Cum se compromit staţiunile noastre balneare
Cei trei primari, au fără îndoială simţul estetic de mult adormit sau poate au fost din capul locului lipsiţi de aşa ceva. Nu vezi nicăeri râvna de înfrumuseţare. Nicăeri o floare. La Eforie nici un copac sub umbra căruia să-şi poată cineva odihni oboseala dogorită de soare. Ne place să credem că în planul oraşului, este prevăzută amenajarea unui parc. Dar desigur vor trece încă mulți ani până se va descoperi un primar mai harnic. Aici, numai parte din viitoarele străzi (când?) sunt înseilate cu borduri de trotuar. De aceia vizitatorii merg de la o vilă la alta sau la plaje prin praf. Când plouă, se împotmolesc in noroi. Nu se simte in nici una din aceste staţiuni, pulsând grija bunei gospodăriri, şi nici măcar înfiriparea gândului de a hărăzi platnicilor de fiecare sezon, o recreere civilizată.
In schimb bolnavii cari au nevoe de nămolul din Techirghiol, sunt speculaţi — datorită ciudatei miopii a administraţiei , de un concesionar jovial şi cocoşat. Conducătorii Dominioanelor de pe litoral să nu uite că acest suveran dezinteres pentru a asigura prosperarea acestor staţiuni şi de a veghia la ajustarea condiţiilor de trai aici, după capacitatea bugetară a celor mulţi este menit să îndrepte pe viitor spre alte ţărmuri, multă lume, dar mai ales pe numeroşii vizitatori străini, cărora le este egal dacă vin la noi sau dacă se duc aiurea. Şi mai ales să nu se uite că tot pe litoralul Mării Negre, într’o ţară vecină, se află o staţiune balneară mai ospitalieră și condusă de oameni cari pun mai presus interesele generale decât pe ale lor proprii.
Curentul, 15 august 1935
° ° °
La Techirghiol era primar Perikle Hristu Macry și tovarășul său Panaioty Hie viceprimar.
Perikle Hristu Macry a fost primar la Techirghiol pe parcursul a două decenii de-a rândul cu câteva intermitențe, inițial independent apoi din partea liberalilor. Primarul se schimba și după câteva luni, la căderea guvernului.
° ° °
În imagine, la o cafea și o narghilea, pe stradă la Zori de Zi, probabil în 1935.
° ° °