Primii români

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Noembrie 2024
Timp de citire: 5 minute

Primii români, o societate care s-a reînchegat nou tărziu în istorie, spoliată de voevozi și bojari străini de neam, își găsește salvarea tot prin străini.

Primii voevozi nu au putut fi români adevărați dacă au lăsat poporul să decadă astfel. Nu pot decât să consider că au petrecut generații în iobăgie cruntă pentru a accepta la final și jugul fanariot care totuși a adus și civilizarea.

° ° °

"1716, Moldova şi Valahia erau pe vremea aceia lipsite de orice cultură şi civilisaţie..."

"Vlahii s'au deprins sâ nu strîngă niciodată mai mult decît li este absolut necesar pentru menţinerea vieţii. Prisosul lor'n'ar alcătui decit o pradă pentru straşnicii lor stăpîni sau duşmani. "

° ° °

Părerile unui Suedes despre ţara noastră

Pe la începutul secolului al XlX-lea In anul 1839 apăru la Stockholm, supt numele medicului suedes Johan Hedenborg, o carte intitulată „Turkiska Nationens Seder, Bruk och Klädedrakter" («Moravurile, obiceiurile şi costumurile poporului turcesc»), un frumos in 4°, cuprinzînd numeroase planşe colorate. Acest volum resultase din observaţiile făcute de autor cu prilejul şederii sale în Constantinopole, unde practicase ca medic, şi ca atare putu să pătrundă bine obiceiurile şi moravurile tuturor claselor sociale de acolo. De oarece cartea in-chestiune este rară şi n'a fost tradusă în nicio altă limbă, paginile care relatează despre ţara noastră,, precum şi descrierile raportîndu-se la Fanarioţi, presintă poate oarecare interes pentru noi. Dau deci aici o traducere cit de exacta a pasagiilor relative la ţeriie noastre, regretînd însă că nu pot reproduce tot odată şi planşa cu figura unui boier romîn, ce figurează în pagina 210 a acestei cărţi.

«Printre celelalte naţiuni ce se văd la Stambul mai sînt şi «Vlahii». în ce priveşte portul, ei nu diferă mult de ceilalţi Orientali, exceptînd totuşi pălăria; ce consistă la ei într'un fel de calpac foarte lăţit în partea de sus. Valahia, care fusese odinioară provincie turcească (sic !), cuprinde aproape un milion de locuitori, Moldova o jumătate de milion. Valahia e aşezată între Dunăre, Moldova şi Transilvania.

Pe vremea Romanilor această ţară făcea parte din Dacia. în secolul al Xll-lea şi Xlll-lea, ţara obţinuse propriii săi domnitori, cari erau însă subordonat împăraţilor din Bizanţ. După căderea acestui Imperiu Domnii. se aliar'ă cu Polonia sau cu Ungaria, după cum una sau alta din aceste teri creştea în putere şi în influenţă. în 1421 (sic!) Valahia devenise tributară Turcilor.

Dat fiind însă că Vlahii se supuseră de bună voie, Turcii li îngăduiserâ menţinerea propriilor lor domnitori (Hospodari) şt constituţiunea lor, locuitorii bucurîndu-se de libera exercitare a religiei lor. Turcii păstrară pentru paza Dunării numai trei locuri întărite, Brăila, Giurgiu şi Turnul. Libertăţile şi drepturile acordate Hospodarilor de către Turci aplicîndu-se numai domnitorului, şi boierilor (nobili), locuitorii din Moldova şi Valahia deveniseră robii boierilor în sensul cel mai aspru al cuvintului.

Dragomanul Nicolae Mavrocordat devenise Hospodar (în Valahia) la 1716. El fu cel d'intăiu Grec care ajunse la această demnitate. Moldova şi Valahia erau pe vremea aceia lipsite de orice cultură şi civilisaţie, nouă zecimi din pămînt rămănînd necultivate. Hospodarii greci introduseră instrucţiunea şi cultura in ţară. Mavrocordat fu întemeietorul unei tipografii şi unei şcoli unde se preda limba slavonă, greceasca veche şi latina. Fratele său, Constantin, slobozi ţeranii din robie şi introduse porumbul (sic), care a ajuns acum cel mai de samă aliment al locuitorilor. Hospodarii următori puseră să se traducă Biblia în limba terii, precum şi cărţile bisericeşti din greceşte. Ei promulgară şi cărţi de legiuire tipărite. Valahia s'ar număra printre ţerile cele mai bogate, dacă locuitorii ei ar fi mai harnici şi mai bine ocîrmuiţi. Carpaţii îşi întind ramificaţiile prin toată ţara in multe direcţii şi formează văi rodnice, înzestrate cu ape numeroase. Multe din aceste pîraie conţin nisip aurifer. Pămîntul bogat produce grîu în belşug, de şi cultura este anevoioasă. Vinurile nu sînt mai prejos decît cele din Ungaria. Tutunul şi fructele sînt minunate. Locuitorii sînt în cea mai mare parte Vlahi şi Ţigani, Imbrăcaţi în hainele lor de vară, ei samănă desăvârşit cu străbunii lor din timpurile romane, aşa cum sînt Înfăţişaţi pe Coloana lui Traian la Roma.

Din causa puterii despotice a boierilor, Vlahii s'au deprins sâ nu strîngă niciodată mai mult decît li este absolut necesar pentru menţinerea vieţii. Prisosul lor'n'ar alcătui decit o pradă pentru straşnicii lor stăpîni sau duşmani. Vlahii sînt înalţi şi chipeşi. Limba lor, care derivă din latineşte, are multă asămănare cu limba italiana. Asuprirea turcească a robit cu desăvirşire această naţiune, şi întrebuinţarea armelor li e de mult necunoscută. Vlahul şi Bulgarul locuiesc într'o căsuţă de pămînt sărăcăcioasă, unde se simt bucuros dacă pot sâ se încălzească şi să-şi usuce hainele la foc şi să-şi fumeze luleaua, ceia ce constituie, pentru ei, culmea fericirilor. Ei duc întotdeauna cu sine, băgate în cingătoare, cuţitul,' luleaua şi punga cu tutun, şi, plecînd de acasă, nu lasă indârătu-li nimic mai de samă. [...]

REVISTA ISTORICĂ, Ianuar-Februar 1920