Prin oraşul meu (Cernavodă, 1935)

Publicat de Aurel Băjenaru, 4 Iulie 2022
Timp de citire: 3 minute

Zi de toamna. Se vede insa duşmăos tavanul de plumb. Sunt orele 8 seara. O linişte grea domneşte ca o pâcla a unei toamne baltice care apasă sufletele Incepe o ploae rece, ai cărei stropi cad sgomotos pe caldarâmul spart al uneistrazi pustii . O cucuvae se vaità pe coşul unei clădiri vecină Primăriei , al cărei cântec sinistru indispune.

Un coşmar neexplicabil imi turbură liniştea . O iau razna prin oras,traversând câte-va străzi . Intr'o cladire din ceutral oraşului, o nuntă dela periferie : muzicà , sgomot si bubuituri de picioare la duşumea. Niste imberbi cu minţele aprinse, inimile Încălzite simțurile excitate şi înecau pornirile şi svåcnirile tu alcoolul salvator . O doamnă cu sânii lubrici , cu spatele gol la brațul unui tânăr , a mândoi inferbântaţi din care exalau nori alburi , discutau aprins pe trotuar , fácând gesturi indecente.

Sunt etape, prin care iubirea periferică , trebuie să treacă , unde dacă nu se poate altfel , dragostea - se cucereşte prin certuri , ghionturi, batai şi la urmă rasbunându-se cu arma de foc sau cuțitul.

In uşa unei cafenele de alături un invalid din răsboiul cel mare, fără o mână, zdrenţăros- cu priviri halucinante şi mirajul obsedant că a doa zi i se va achita pensia de mizerie de 120 lei pe un trimestrul de mult expirat . Alături de localul nunți într'un salon al unei cafenele , doi monstri : un copil cu trei limbi şi un corn in frunte şi o femee uriaşă de 2,20 Înălțime.

Impresarul cu e goarnă de tinichea sună strident şi disperat chemând lumea să vadă minunea naturei , in schimbul unei taxe de 5 lei . In oraş, o mişcare neobişnuita aflându- se in preludiul unei sărbători de inaugurarea noului local de scală primară , la care se vorbeşte ca vor lua parte şi doi mari demnitari de stat.

Cernavoda un orăşel de provincie, cu o populaţie cosmpolità pe care l-am cunoscut acum 50 de ani, orăşel insalubru şi cu aspect asiatic , născut şi crescut ca o buruiană aci pe malul drept şi pustiu al batrânului fluviu Dunăre care udă Dobrogea , numità in vechime Scitia Minoră , are neşansa, ca pe tulpina lui , produs debil a unor nenumarate incercári de altoiri civilizatoare ,să reapară cu o persistenţă diabolicà , ghimpi de origină sălbaticà . Consiliul comunal convocat, membri lui se intrunesc în salonul cu fond albastru , cu arabescuri şi versete din coran, zugrăvite pe pereţi de către proprietarul localului de primărie , intrunirea fiind publicà , asist şi eu la Consiliu. O liniştità atmosferă domneşte peste tot. Cu solemnitatea obişnuită se intră la ordinea de zi.

Obiectul discuției consiliului era greutatea terminărei noului local din cauza lipsei mijloacelo băneşti. Vechiul local de şcoală fiind intr'o complectă stare de ruină, având pereţii exteriori cazuţi , iar sălile de clasă cu aspectul unor peşteri demne de a fi locutie de animale apocaliptice , deci , imposibil de a mai putea folosi scopului cultural

Impasul a fost înlăturat prin majorari de taxe pe comestibile.

Am vizitat noul local aproape terminat şi am constatat cu o profunda multimire sufleteasca, că intraneşte absolupt toate condiţiunile , din punct de vedere, technic estetic şi conform model.

Opera se datoreşte unui excelent gospodar al Cerravodei , despre care voi vorbi în alt număr.

C. Simionescu

Danubiu - Anul I No 1 - 3 februarie 1935