Protoromâna

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Aprilie 2026
Timp de citire: 6 minute

Aromâna, ca o formă arhaică a limbii române despre care am scris anterior, este de fapt o jumatate de adevar.

Scriind despre originea limbii romane, Ovid Densusianu, un important lingvist și istoric literar român, a introdus conceptul de „română primitivă”, definind-o ca limba vorbită de strămoșii românilor, aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor înainte de separarea lor definitivă, o perioadă de „română comună”. 

Despre aceasta "separare definitivă" Katakalon Kekaumenos autorul bizantin al cărții intitulate Strategikon, ne-a lasat o marturie deosebit de intersanta care sustine teoria lui Densusianu.

Kekaumenos îi menționează pe vlahi în special în contextul răscoalei din Tesalia (1066):

"Vă sfătuiesc deci pe voi şi pe urmaşii voştri următoarele, deoarece poporul blachilor este cu totul necredincios [...], deoarece n-a păstrat niciodată credinţa față de cineva, nici faţă de împărații mai de mult ai romeilor. Loviți cu război de către împăratul Traian şi înfrânți deplin, au fost supuşi de acesta, iar regele lor, numit Decebal, a fost ucis şi capul i-a fost înfipt într-o suliţă în mijlocul oraşului romeilor. Căci aceştia sunt aşa-numiți daci, [zişi] şi besi. Şi locuiau mai întâi lângă râul Dunărea şi Saos, râu pe care acum îl numim Sava, unde locuiesc mai de curând sârbii în locurile întărite [de natură] şi greu accesibile. Bizuindu-se pe acestea s-au prefăcut că (nutresc) prietenie și că sînt supuși față de împărații mai demult ai romeilor și ieșind din întăriturile (lor) prădau ținuturile romeilor. De aceea (romeii) mâniindu-se au pornit, cum am spus, împotriva lor și i-au zdrobit. Și aceștia, fugind de acolo, s-au împrăștiat în tot Epirul și toată Macedonia, iar cei mai mulți dintre ei s-au așezat în Elada." (Kekaumenos, Strategikon, 1078)

Ovid Densusianu, autorul primei opere fundamentale privind istoria limbii române, a prezentat originea dialectelor româneşti într-un mod care se regăseşte, sub diverse variante, în lucrări ulterioare de istorie a limbii române.

Densusianu a susținut că macedoromâna (aromâna) reprezintă cel mai fidel „româna primitivă”, graiul romanic sud-dunărean care s-a format în urma fuziunii latinei cu ilira.

Această română primitivă s-a format în vecinătatea albanezei, păstrând trăsături arhaice specifice.

Conceptul de „română primitivă” (sau protoromână) promovat de Ovid Densusianu în lucrarea sa monumentală Histoire de la langue roumaine (1901) plasează vatra de formare a poporului și a limbii noastre preponderent la sudul Dunării.

Pentru a vizualiza această „hartă a statalității” în care a evoluat româna primitivă, trebuie să privim către organizarea administrativă a Imperiului Roman târziu și a celui Bizantin timpuriu (secolele IV–VII d.Hr.).

Densusianu susținea că procesul de latinizare a fost cel mai intens în Peninsula Balcanică, într-un spațiu delimitat la nord de Dunăre și la sud de Linia Jireček.

Linia Jireček este o frontieră teoretică propusă de istoricul ceh Konstantin Jireček în 1911, care traversează Peninsula Balcanică din antichitatea târzie până la începutul Evului Mediu. Aceasta delimitează zonele de influență culturală și lingvistică din Imperiul Bizantin.

La nord de linie: Influența latină (romanizarea) a fost predominantă. La sud de linie: Influența greacă (elinizarea) a fost dominantă. 

În imagine ea este marcata cu o linie roșie.

Harta statalității de care vorbește Densusianu cuprinde următoarele unități administrative romane:

Moesia Superior și Moesia Inferior: Teritoriile de azi ale Serbiei și Bulgariei de Nord.

Dacia Aureliana: Creată după retragerea din 271 d.Hr., situată la sudul Dunării (în actuala Serbie și Bulgaria).

Dardania și Illyricum: Zonele muntoase unde latina a intrat în contact cu substratul ilir.

Pannonia Inferior: Marginile vestice ale arealului de formare.

Un punct cheie în teoria lui Densusianu este vecinătatea cu strămoșii albanezilor. Această „statalitate” nu era una izolată, ci una de conviețuire în cadrul Prefecturii Illyricum.

Zona de contactaf  fost Munții Albaniei de azi și regiunea Kosovo (Dardania).

Ca efectul lingvistic, Româna primitivă a împrumutat sau a moștenit structuri gramaticale și lexicale comune cu albaneza (fondul autohton), ceea ce explică trăsăturile „balcanice” ale limbii noastre.

Ruptura Dialectală

Conform lui Densusianu, harta „Românei Primitive” s-a fragmentat din cauza presiunii migratorii (în special a slavilor), ducând la apariția celor patru dialecte:

Dacoromâna

Nordul Dunării (re-migrare/extindere) Contactul cu slavii și formarea primelor cnezate.

Aromâna

Sudul Macedoniei, Epir, Pind. Conservarea în cadrul Imperiului Bizantin.

Meglenoromâna

Regiunea Moglena (Granița Grecia/Macedonia)Influență bulgară și bizantină.

Istroromâna

Peninsula Istria (Croația)Migrație târzie spre vest sub presiune slavă.

Punctele cheie ale viziunii lui Densusianu

Unitatea Lingvistică: Până în secolul al VI-lea sau al VII-lea, vorbim de o singură masă de vorbitori de latină vulgară balcanică.

Sud-Dunăreanismul: Densusianu a fost un susținător al ideii că centrul de greutate al formării a fost la sud de Dunăre, dacoromânii fiind, în viziunea sa, rezultatul unei extinderi ulterioare spre nord.

Caracterul Arhaic al Aromânei: El considera că aromâna a păstrat cel mai bine structura „românei primitive” deoarece a rămas în zonele muntoase izolate din inima Peninsulei Balcanice, aproape de vatra originală de fuziune latin-iliră.