Psalm

Pentru toti cei care au apreciat randurile lui Nicolae Vonica dintr-o postare precedenta (Dobrogea - pamant exotic), iata si o poezie din anul 1934 a autorului.

 

Psalm

In pragul dimineţii, Doamne,
Când vălurile nopţii s e destramă'n soare,
Mă'ntind să sorb, din slăvi, lumina care moare
Pe cerul ud de-atâtea toamne.

Mă'ntind să prind în mâini, a jale,
Copila de aburi a clipei care vine,
Căci n'am cu cine hodini, şi n'am cu cine
Zori, aici, pe strâmta-mi cale.

 

Dar vremea-mi trece printre deşte,
Molâie de veacuri, pâcloasă de fum şi de praf.
Să pot s'o prind, să-i scriu în frunte-un epitaf,
Din mâini mi-aş face nişte cleşte.

 

Dar , Doamne , acuma înţeleg:
Eu trec prin vreme, rană sângerând o clipă.
Cu sufletul schilod, proptit 'ntr'o aripă,
Mă'nalt dintre clipe şi m'aleg.

NICOLAE VONICA
Viata Ilustrata, iulie 1934

 

In imagine "Biserica Nemteasca" din Techirghiol, din strada Zanelor (si ei au fost, pentru o "clipa", si s-au dus).