Rascoala din februarie 1907

Publicat de Aurel Băjenaru, 8 Februarie 2023
Timp de citire: 3 minute

O scrisoare a lui Mochi Fischer

Dl. Mochi Fischer, acela pe care ţăranii îl numesc «Domnu Trust», publică în ziarul «Cronica Israelită»... pardon în «Adevărul» o scrisoare, apărându-se de învinuirile ce i se aduc că din cauza d-lui s'au revoltat ţăranii din Moldova.

În această scrisoare citim următoarele: „Focul când este aprins, datoria fiecărui om este de a aduce apă, iar nu gaz. „Sunt un om, domnule director, care în viaţa mea n'am turnat, nici în timpuri liniştite gaz, ci numai apă, dar în timpurile de faţă Fac apel!"

Să nu mai facă apel, şi nici chiar recurs d. Mochi Fischer, că o să piarză procesul: pesemne a uitat că nu mai e ministrul de justiţie amicul şi salariatul său d. Alecu Bădărău.

Din declaraţia de mai sus, însă, ce reese? Reese următoarele: În «timpuri liniştite», adică probabil pe vremea când nu ajunsese încă arhimilionar, deci când ţăranii n'aveau de ce să se revolte, în acele timpuri probabil d. Mochi Fischer, că mulţi din coreligionarii d-sale parveniţi, vindea gaz prin vr'un târguşor din Moldova.

În această umilă calitate, d. Mochi Fischer, fireşte, turna clienţilor săi apă în loc de gaz. lată, aşa dar, că şi pe.vremea când era un pârlit de proletar, d. Mochi Fischer umbla cu şoalda! Dar-mi-te acuma când în loc să se nutrească din gaz, se hrăneşte cu sudoarea ţăranilor?

Coco

Furnica, 29 Martie 1907

° ° °

Iată un articol din Furnica care se pare că-l acuza de asemenea, că și alte ziare ale vremii, pe dl. Mochi Fischer ca provocator al răscoalelor țărănești din 1907.

Mochi Fischer poseda cel mai mare trust arendășesc din țară, având în arendă 11 moșii între care și moșia Flamanzi. La reînnoirea cotractului de arendă al acestgei moșii care aparținea boierului Mihalaki Sturdza, "licitează" batandu-se în preț cu cumnatul sau Berman Juster, mințind țăranii în privință viitoarelor contracte și lasandu-i totuși fară contracte pe anul curent.

În documente ale timpului, aici prefectura Botsaniului, se subliniază caracterul anisemit al mișcărilor din 1907 la care participa și orășeni: "Oamenii satelor vecine, cu lipovenii din orașul Botoșani, la care s-au alipit și băieții de prin mahalale, s-au revoltat și au spart geamurile și ușile de pe la prăvăliile evreilor, devastând." (Prefect Vasescu)

Personal mă simt oarecum jenat retroactiv de "evlavia" cu care-l citeam pe un Rebreanu cu romanele lui sociale, lecturi obligatorii ale programei comuniste, cu toate că mai nou am găsit și la el referiri la caracterul antisemit al acestor mișcări: "Nu-i nici-o pagubă dacă se vor pierde câţiva perciuni! zise Titu (Herdelea) râzând. ...Numai așa o să mai scape satele de ei, că prea s-au înmulțit." (fragment din romanul Răscoala, Liviu Rebreanu)

În imagine pictura socialist-propagandistă al lui Octav Băncilă, o lucrare care ne-a otrăvit tinerețile însoțind minciuna comunista. O imagine greu de întrecut în absurd, țărani care ar trebui să fuga din fața gloanțelor, dar după cum arata împușcatul în piept din plan secund, gloanțele vin din direcția în care aleargă toți.