Respectul vieței

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 Septembrie 2026
Timp de citire: 3 minute

Civilizația unui popor nu se măsoară doar prin drumuri, clădiri, instituții sau progres tehnic, ci mai ales prin felul în care omul îl tratează pe celălalt. Prin respectul pentru viață, pentru demnitatea celui slab și prin limitele pe care societatea le pune abuzului și violenței.

Din acest punct de vedere, un articol apărut în Adevărul la 6 septembrie 1925 pare  sa fie inca actual. El vorbește despre disprețul față de viața omenească, despre abuzul celui care deține puterea și despre impunitatea care îl încurajează.

Citindu-l astăzi, întrebarea nu este doar ce am fost atunci, ci și cât din acea mentalitate a rămas în noi.

°°°

Respectul vieței!

O mostră de apreciere a gradului de civilizaţie a unul popor este și respectul pentru viaţa omenească. In definitiv, ceea ce numim progres nu e decât suma cuceririlor făcute pentru a ocroti cât mai’ mult pe om si a-i face viata cât mai lesnicioasă. Din punctul acesta de vedere, nu avem deloc motive să ne mândrim cu progresele pe cari le-am realizat, căci , afară de Rusia teroarei roşii şi Bulgaria teroarei albe nu cunoaştem ţară europeană în care viaţa să aibă preţ mai mic ca la noi.

O ilustraţie din atâtea altele.

Pe drumul dintre Constanţa şi Techirghiol — după cum relatează ziarul „Marea Neagriă" — un plotonier care venea cu o canionetă, a împuşcat pe un ţăran fiindcă nu ferea cu căruţa din drum. Ţăranul, lovit in cap, se află la spital în stare gravă. Faptul în sine e cât se poate de alarmant.

Promptitudinea în mânuirea armei se semnalează şi la noi, ca şi în alte ţări, ca efect al nevrozei post-belice, dar la noi ea are şi altă origină. E vorba de puţinul respect ce se arată în ţara aceasta vieţii omeneşti, mai ales vieţii ţăranului. Dispreţul acesta, de obârşie ciocoiască, s-a comunicat şi altora, cari au adoptat mentalitatea absurdă a ciocoilor. La cea mai mică contrarietate din partea celor mici, cel ce are o armă în mână e gata să uzeze de ea.

Lucrul se întâmplă cu atât mai uşor, cu cât pildele de sus nu lipsesc, precum nici încurajarea impunităţii.. . Nu s’a uitat încă odioasa crimă de lângă Ciurea, când băiatul ţăran Vuza a fost ucis tot fiindcă nu şi-a tras mai repede caruta din drumul automobilului ucigasului.

Adevěrul, 6 septembrie 1925

°°°

În imagine este prezentată o scenă rurală din Dobrogea, dintr-o perioadă apropiată.