Român însemnă "cetățean roman"

Publicat de Aurel Băjenaru, 5 Octombrie 2025
Timp de citire: 2 minute

Iată că un publicist și filozof român, Sorin Cucerai, reia și el teoria mea, pornind de la endonimul „român”, care, de la o identitate politică inițială, ajunge, prin formarea poporului român, să desemneze o identitate națională.

În esență, cuvântul "român" provine din latinescul romanus, care însemna "cetățean roman". Această origine arată că identitatea românilor a fost, la început, una politică, nu etnică. În epoca formării limbii române, oamenii nu se defineau prin origine sau limbă, ci prin apartenența la o entitate politică, așa cum galo-romanii s-au numit "franci", iar grecii din Bizanț s-au numit "romani".

Prin urmare, numai cei care trăiau pe teritoriul Imperiului Roman sau Bizantin puteau să se numească romani (sau, în forme derivate, români, armãnji, rumeni etc.). Dacă poporul român s-ar fi format în afara acestui spațiu, ar fi purtat un alt nume, conform realităților politice ale vremii — poate pecenegi, cumani ori bulgari — chiar dacă limba ar fi rămas de origine romanică.

Faptul că noi ne numim români și limba noastră română dovedește că procesul de formare a avut loc la sud de Dunăre, în interiorul Imperiului Bizantin, înainte de migrația slavă (adică înainte de secolul al VII-lea).

În acest spațiu, romanizarea populațiilor locale a continuat neîntrerupt timp de secole, suficient pentru a da naștere unei limbi romanice distincte — româna — așa cum s-a întâmplat și în alte regiuni romanizate ale Europei.

În concluzie, faptul că suntem "români" înseamnă că suntem, în esență, "romani" — un popor născut în cadrul lumii bizantine, purtând mai departe o identitate politică străveche, transformată în identitate națională.