România ospitalieră

Publicat de Aurel Băjenaru, 26 August 2026
Timp de citire: 4 minute

În imaginarul colectiv, România apare adesea ca un spațiu al toleranței balcanice, al hanurilor deschise și al „neamului primitor”, unde străinul era întâmpinat cu pâine și sare. Dar dincolo de acest autoportret sentimental exista și cealaltă Românie, cea a frontierelor păzite cu suspiciune, a dosarelor întocmite de Siguranță și a oamenilor fără acte, fără țară și fără noroc, transformați rapid din refugiați în „aventurieri” sau „indezirabili”.

Articolul publicat de Universul în august 1937 surprinde tocmai această lume neliniștită a Europei dintre războaie, în care mii de oameni rătăceau de la o frontieră la alta încercând să scape de sărăcie, persecuții politice, antisemitism ori condamnări militare. Destinele lor sunt rezumate sec și birocratic în câteva rânduri de gazetă: un evreu polonez care încearcă să ajungă în Palestina, un german ce spera să-și refacă viața în România, un rus fugit de bolșevism, un grec cu acte neregulate, un dezertor bosniac. În limbajul epocii, toți devin simplu: „aventurieri”.

Privit astăzi, textul are o încărcătură tragică pe care contemporanii poate nu o intuiau pe deplin.

În 1937, Europa se apropia deja de prăpastie. Pentru oameni precum Israel Ghelfarb, o expulzare sau un refuz la frontieră nu însemna doar încă un drum ratat, ci putea deveni o condamnare indirectă la moarte câțiva ani mai târziu, în infernul Holocaustului.

Din perspectiva prezentului, știrile aparent banale despre „străini arestați” capătă astfel valoarea unor fragmente de destin suspendate între speranță și catastrofă. Iar România „ospitalieră” apare aici într-o lumină mai puțin confortabilă: nu ca refugiu, ci ca teritoriu supravegheat de Siguranța Statului, instituția care veghea atent asupra celor considerați suspecti, indezirabili sau pur și simplu fără loc în ordinea vremii. În această atmosferă, ospitalitatea avea limite precise, trasate de granițe, acte și interesul statului.

°°°

Siguranța Statului menționata in articolul de mai jos, a funcționat în perioada monarhiei și a României interbelice, fiind poliția politică și serviciul de informații interne al statului. Se ocupa de supravegherea mișcărilor considerate subversive: comuniști, legionari, spioni etc.

A fost una dintre instituțiile premergătoare Securitații comuniste cu o continuitate instituțională și de practici.

°°°

"Aventurieri arestaţi la Constanţa

Organele de siguranţă din oraşul nostru au arestat cinci aventurieri, plecaţi din ţările lor sprea-şi căuta norocul în alte părţi. Primul, evreul Israel Ghelfarb, de fel din Varşovia (Polonia), a fost arestat în oraşul nostru pe când voia să se îmbarce fraudulos pe vaporul „Polonia", care face curse în Palestina. El a venit din Polonia, călătorind ascuns sub un vagon cu emigranţi evrei şi a intrat în ţara noastră prin punctul de frontieră Griogore Ghica Vodă.

Germanul Iacob Schmidt, plecat în 1936 din oraşul Darmstadt(Germania), după ce a colindat mai toată Europa, a intrat în ţara noastră fraudulos şi văzând că aci se poate trăi mai uşor spera să-şi poată face o situaţie şi să nu mai plece. Siguranţa însă i-a stricat aceste frumoase socoteli pentru viitor.

Aristide Filip zis Filipide, din Grecia, venit în ţara noastră dinanul 1926, având in neregulă actele de şedere în ţară, a încercat să treacă fraudulos în Bulgaria,dar a fost arestat la frontieră.

Boris Manevici, de fel din Petrograd, fugit din Rusia in anul 1918, s’a stabilit în Bulgaria. Persecutat de regimul politic dinacea ţară şi nemaiputând rămâne acolo din cauză că nu-şi maiputea câştiga existenţa, el a trecut fraudulos în ţara noastră,unde a fost arestat.

De asemenea a fost arestat Mustafa Feliei, din Sarajevo (Iugoslavia) fiind surprins pe când trecea în mod fraudulos frontiera din Bulgaria în ţara noastră. El a declarat că a dezertat din armata iugoslavă ca să scape de o condamnare ce i se dăduse, pentru lovirea superiorului. Cei cinci străini vor fi expulzaţi imediat ce se vor termina cercetările."

Universul, 28 august 1937