Românii din peninsula balcanică

Publicat de Aurel Băjenaru, 25 Octombrie 2024
Timp de citire: 18 minute

Romanii din peninsul'a balcanica.
Cercetări de N. Popillianu.

Sub acestu titlu ne veni o cărticica de 60 pagine 8vo. In anii mai dincóce s'au mai vediutu (văzut n.m.) câtev'a studii etnografice publicate despre asia numitulu poporu macedo-romanu sau cutio-vlachu , dara tote acelea differu nespusu de multu in informatiunile pe care le dau, era anume relative la numerulu poporului macedo-romanu scriitorii publicişti diferu dela 100 mii pana preste 1 milionu, in catu mai pe urma nu poti dâ crediementu la nici-unulu. Dn. Popilianu ne spune, ca a petrecutu mai mulţi ani in Peninsul'a Balcanica; tocm'a pentru acesta se ascultamu celu pucinu informatiunile d-sale din prefatiune pag. 3, apoi noţiunile generale pag. 7 si despre poporatiune pag. 17.

Prefatia.

Modestele cercetări ce presintu astadi lectorului, sunt productulu unei petreceri de mai mulţi ani in mijloculu fratiloru noştri din Peninsul'a Balcanica. Totu ce se scrie in acestu opusculu este imaginea adeverului si a realităţii; asi fi pututu se relatu multu si multe in acésta materie, imitandu pe mai mulţi scriitori streini, cari s'au indeletnicitu a' scrie despre Romanii, dîsi (zişi n.m.) macedoneni, unii povestindu dupa audite (auzite n.m.), alţii luându­-se dupa scrieri anteriore, alţii chiar' dusi de fantasii si ipotese. De-si o mare parte din aceşti scriitori comitu erori mari, totuşi prin faptulu ca s'au interesatu de Romanii cei uitaţi preste dunăre, merita stim'a si respectulu ori­carui Romanu, căci, si daca au gresitu, nesciinti'a a fostu de vina.

Numai scriitorii greci sau grecofili, conduşi de scopuri politice, trebuescu esclusi din numerulu invetiatiloru din occidentu. In nici unu punctu din Europ'a nu se vede tendinti'a extraordinara de a rapi naţionalitatea unui intregu poporu, de a avea cutezantia a spune lumei intregi — unei lumi luminate — ca Romanii din Peninsul'a Balcanica sunt Greci. Europ'a, care incepe a vedea ' lamuritu in tabloulu etnicu din Peninsula, care incepe a distinge figurile neasemenate ce compunu acestu tablou, va sci se respundia neconsciinciosiloru scriitori si diplomaţi greci, cari presinta acestu tablou numai in colori si trasuri grecesci.

In multe opere, si chiar' didactice, se citesce necontenita, ca in Peninsul'a Balcanica sunt preste 3,000.000 de Eleni; o asemenea intunecare a adeverului puru, am vediutu-o chiar' prin geografii de scóla, (vedi Cortambert); se nu ne miramu insa. Numele de Elenu , nu are aci sensulu seu etnicu, Elenu insemneaza crestinu ortodoxu, si in acesta concepţie, autorii din occidenta spunu adeverulu. Romanii, Bulgarii, Albanesii si Grecii, cari compunu elementulu crestinu alu imperiului otomanu, sunt ortodoxi, tînu de biseric'a greco­-orientala, dar' acesta forma de ritu nu impieteza cu nimicu in individualitatea loru naţionala. Aceste diverse seminţii, cufundate in grosulu noru alu dominatiunei otomane, au remasu necunoscute in vieti'a politica, au existatu insa in vieti'a religiósa si s'au manifestatu câ ortodoxi prin organulu. patriarchiei greceşti din Fanaru. De aci deci, pentru lumea intrega, aceşti Romani, Bulgari, Albanesi si Greci, nu sunt cunoscuţi de câtu in form'a religiósa a bisericei grecesci din Constantinopolu, adecă Greci.

In acestu secolu de lumina, in care a intratu Europ'a adi, in acestu secolu, cându semintiele , uitate incepu a fi cercetate si indreptatîte dupa legi naturale, ortodoxii greci din Peninsula lupta câ se se afirme si câ naţie cu limba, cu moravuri si cu drepturi, "ab antiquo" respectate de tote invasiile barbare, si in specialu de a Turciloru. Suntemu deci in ajunulu aparitiunei unoru ortodoxi Romani, ortodoxi Albanezi si ortodoxi, Bulgari; ér elementulu grecu, fie din Fanaru, fie din porturile Mediteranei, fie din Greci'a, este in ajunu a se mângâia câ celu pucinu — in timpu de mai multe secole — s'a leganatu in sperantia de a avea in fati'a Europei 3,000.000 de greci fabricaţi dupa calapddele, câ se nu dicu dupa potcapiile Fanarului si modelele picturei politice din Greci'a. La lămurirea socoteleloru naţionale si chiar' bisericeşti, totu ce este grecescu in Peninsula, va avea mari greutăţi a da sema de cheltuelile făcute.

Sunt multe de dîsu in acestu capitolu, insa scopulu micului meu tratatu este altulu; in acesta restrensa scriere, vorbescu mai multu de starea geografica si topografica a Romaniloru din Peninsula; 'mi propunu a aretâ in scurtu localităţile ocupate de aceşti Romani, relatiunile loru comerciale si industriale, si in trecâtu starea loru sociala si politica. In a dóu'a mea scriere ce va purta titlulu de "Patru ani in Peninsul' a Balcanica" , voiu trata amenuntîtu despre limb'a, moravurile, datinele, music'a, dantiurile, costumele, credintiele, superstitiele si basmele fratiloru de peste Dunăre. Intr'o a trei'a scriere "Drepturile politice ale Romaniloru din Peninsul' a Balcanica" me voiu incercâ a aretâ drepturile politice, legamintele Romaniloru acestor'a cu guvernulu otomanu si in specialu relatiunile bisericei si scólei loru cu patriarchi'a din Fanaru, precum si legaturile internaţionale cu conlocuitorii loru din Peninsula. Modestele mele cunóscintie si lips'a de complecte acte si documente cerute pentru acestu sfârsitu, 'mi voru face mare piedica, insa voiu spune ceea­ce sciu si se póte dovedi cu probe netăgăduite, lasându viitoriului sarcin'a a desgrop'a din mormentulu uitarei pe unu intregu poporu, icón'a stramosiloru noştri si sentinel'a latinitatei in Peninsul'a Balcanica.

N. Popillianu

Noţiuni .generale.

Elementului' romanii numera multe colonii asiediate în deosebite puncte ale Carpatiloru si Balcaniloru; coloniile romane, cari au remasu isolate prin plaiurile si cóm'a Pindului, constitue pâna acum unu obiectu de desbateri asupr'a óriginei loru. Unii istorici — mai alesu germani — se incérca a constata, câ Romani din peninsul'a Balcanica sunt descendenţii coloniiloru transportate de imperatulu Aurelianu in drépt'a Dunării; alti istorici considera pe aceşti Romani câ nişte resturi ale legiuniloru romane, cari au stationatu in Moesi'a, Macedoni'a, Iliri'a si chiar' in Greci'a. Sunt de asemenea scriitori — mai cu séma greci sau greco­fili, cari emitu párerea, câ Romanii din drépt'a Dunării nu sunt de câtu resultatulu unui amestecu de greci si albanezi. Lasându si pe cei d'antâiu si pe cei din urma se discute asupr'a însemnatei cestiuni a originei Romaniloru din peninsul'a ilirica, noi putemu constata, câ la alcătuirea acestora colonii, au participatu doi curenţi de colonisare, unulu viindu din valea Dunării, er' altulu viindu de-a dreptulu prin Iliri'a. Elementulu, care s'a invoitu a trece din Daci'a in drépt'a Istrului, espusu mai multu la capricile diverseloru invasiuni barbare, cari veniau din spre resaritu, a fostu constrensu a se miscâ necontenitu spre Balcani.

Celu din Iliri'a, care a fostu mai multu feritu de invasii, s'a mantînutu in vechile puncte ocupate de la inceputu si numai invasi'a Turciloru a contribuitu alu face se-si caute adapostu prin positiuni favorabile conservării esistentiei sale individuale naţionale.

Câ si multe epoce ale vieţii naţionale si politice ale Romaniloru din Daci'a, totu ast'­feliu cea mai mare parte a trecutului politicu alu Romaniloru din Peninsula Balcanica este necunoscutu sau reu cunoscutu. Afara de cunoscintiele istorice pe cari le posedemu din epoc'a bizantina si a domniei dîsa romana-bulgara, abia câte unu scriitoriu sau calatoriu ne vorbescu de timpurile trecute ale acestora Romani. Nu incape indoiala, câ scriitori, si cronicari, evului­ mediu au scrisu despre Romani, insa pâna acum zacu in întunericul necunoscutului, câ multe din documentele si actele privitore la istori'a Romaniloru. Isvdrele istoriei Romaniloru va trebui se le cautamu in analele sáu archivele Austriei, Italiei, Greciei si mai cu sema ale Turciei, sub a cărei stăpânire au petrecutu mai multu. Este bine se luamu a minte cându citimu scrieri asupr'a Romaniloru, câci pucine sunt juste si reale; cele mai multe sunt o confusie sub punctulu de vedere etnicu si istoricu.

Intre scriitorii si hartografii moderni cari s'au ocupatu mai cu dinadinsulu de Romanii din Turci'a, avemu a numera putini; si acesti'a germani. Vestitulu cartografii alu peninsulei elenice, Kiepert, ale cărui opere sunt atâtu de pretiuite, intr'o carta etnica a acestei peninsule, nu vroesce se cunósca pe Romani, si îi imparte seu la Greci său la Bulgari; asemenea eróre este greu de iertatu unui geografii seriosu, instruitu si care a depusu multe osteneli si a cheltuitu multu timpu spre alcătuirea unei charte juste si apropiate de adeveru a imperiului otomanu. O charta austriaca, a StatuLui Major, cea mai amenuntita a Peninsulei, de si este cu totulu streina sub punctulu de vedere etnicu si politicu, totuşi este singur'a buna de consultata.

In genere Romanii din penisulâ sunt cunoscuţi in tiéra (țară n.m.) cu numele de Romani din Macedoni'a; faptulu positivu este, câ aceşti Romani se intindu nu numai in acésta provincie, ci si in celelalte, cari alcatuescu actoalulu imperiu otomanu, in Iliri'a si Dalmati'a, in Serbia si Bulgari'a si in Greci'a. Ei incepu a se areta de la culmea Cear-Dac h si in directi'a ramificatiunii Balcaniloru, pe plaiuri si pe coline intalnimu comune romaneşti. Cu câtu ramificatiele muntiloru se apropia de Archipelagu, cu atâtu elementulu romanu devine mai pronunciatu. Este insa mai aglomeratu acestu elementu pe pantele Balcaniloru, cari străbătu centrulu şi nordulu Macedoniei, unde se lasa la Adriatic'a; aci Romanii traiescu in armonie cu Albanezii. Putemu considera insa ca centru de Romani, ramur'a Balcanilor ce străbate mijloculu Macedoniei si se perde in Chalcidica si golfulu Salonicu. Din centrulu acestei provincii conţinuându sirulu musceleloru ce se lega cu Pindulu elementulu romanu devine in adeveru puternicii, pre lângă muntele Gramost'a, care facendu o cotitura spre sudu se prelungesce in Greci'a ; tiindu cóm'a Pindului atâta versantulu de apusu câtu si celu de resaritu este totu ocupatu de Romani; chiar' si pe bratiulu care formează Olimpulu si la pólele lui sunt orasie romanesci. Muntele Pindu duce cu elu pe Romani pâna in Greci'a. Afara de aceste puncte, Romani, sunt respanditi prin câmpiile Seresului si ale Salonicului.

Sub punctulu de vedere topicu, coloniile romane ocupa anume positiuni deosebite de acelea, pe care traiescu coreligionarii din Peninsul'a Balcanica. Nu se potu vedea comune si orasie romanesci de câtu pe cóm'a sau pólele muntiloru, pe dealuri isolate seu chiar' prin stremtorile pucinu frecuentate ale muntiloru. Acésta caracteristica topica se esplica prin deosebit'a aplicatiune a Romaniloru de a-si conserva famili'a si individualitatea naţionala. In mijloculu atâtora elemente distincte de cari este incungiuratu celu romanescu, fatia cu greu'a domînatiune a Otomaniloru, singur'a cale de scăpare a fostu aceea a codrului verde. Cum-câ suirea spre înălţimea muntiloru este unu faptu din timpulu invasiei turcesci, se póte dovedi si prin acceea, câ mai alesu in Macedoni'a nici unu orasiu romanescu nu are odată de fondatiune mai veche de trei secole.

De asemenea comunele si orasiele romaneşti sunt asiediate mai desu pe lângă unu centru mai mare de populaţie, care órecându erâ locuitu de Romani. Intru acésta ne vinu in ajutoriu si numele romanesci ce le pórta centrele părăsite, precum si traditiunea populara, câ intr' o vrem e acolo locuiau ei. Totu spre sprijinirea celoru de mai susu, putem adaugă, câ de cându aministrati'a turca a inceputu a se schimba in bine, Romanii, vechi locuitori si culti­vatori ai câmpiiloru fertile din Peninsula, se cobora necontenitu spre câmpu, unde atâtea suveniri îi chiama.

In decursulu cercetariloru ndstre vomu aduce si alte probe asupr'a opiniunei emise. Spre a fi pe deplinu edificaţi asupr'a constituirii populatiunii romane din Peninsula, trebue se se scie, ca sunt centre de populaţie romanesci pure, adică locuite esclusivu de Romani si centre mixte, precum si mici colonii asiediate prin orasiele insemnate ale Macedoniei, Epirului si Tesaliei. Pe cându in orasiele si comunele pure romanesci, Romanii s'au conservatu in totulu intacţi sub tóte punctele de vedere, in cele mixte, multe din obiceiuri, costumulu si chiar' limb'a au fostu influentiate de elementele streine.

Populati'a.

Din tdte statele Europei, celu mai inapoiatu in privinti'a organisatiei — mai alesu civile — este acel'a alu Turciei; de aci decurge, câ in materie de statistica sub tóte punctele de vedere, este greu de vorbitu. Condicile stării civile, cari sunt unu productu alu civilisatiei, nici nu sunt cunoscute in imperiulu otomanu; condicile de plat'a contributiiloru nu potu fi luate câ norma la numerulu populaţiei, de óre-ce contribuţiile directe si indirecte nu se percepu anume pe persóna, ci pentru fiecare comuna este desemnata o suma proporţionala cu numerulu locuitoriloru, care numeru este facutu de primariu, si nu incape indoiala, câ prinariulu fiecarei comune caută a micsiorâ numerulu populaţiei, câ ast'feliu se fia câtu de mica si sum'a de platitu câ contribuţie.

Deci in actele administrative ale imperiului nu gasimu sorginti de statistica, sau deca voimu se le cautamu, le vomu avea vitióse. Din caus'a lipsei de isvóre statistice, a nascutu o mare nepotrivire numerica a populaţiei la diferiţi scriitori seu geografi, cari s'au interesatu de popórele din Peninsul'a Balcanica. Unii din aceşti scriitori au datu cifre imaginare, alţii le-­au redusu sau umflatu dupa cerintie politice si cu anume scopuri; ast'feliu in geografiile grecesci si in scrierile politice alcătuite pentru statulu grecescu, numerulu Romaniloru ar' fi de preste o suta de mii; alti scriitori — partinindu pe Romani — îi ridica la numeru de doue milióne. La inceputu am spusu, câ este bine se fimu cu luare aminte cându vedemu scrieri despre Romanii din Peninsul'a, si tocmai aci este loculu se nu uitamu acest'a. Daca pe de o parte grecofilii au numeratu pe Romani cu mesur'a dupa calculele loru de pasiuni politice, pe de alta parte este dreptu se avemu in vedere, câ si partisanii Românismului i-au numeratu cu mesur'a entusiasmului nationalu. Dupa tóte cercetările posibile, făcute sau "proprio visu", sau prin intermediulu autoritatiloru romanesci si prin preoţi, cifr'a cea mai apropiata de adeveru, de realitate este de aprópe 1,000.000 asiediati in orasie si orasiele prin deosebitele puncte arătate prin Balcani si Pindu. In Peninsula ei sunt cunoscuţi cu aceste numiri: Turcii îi numescu Vlah si Olah ; Grecii Vlahi ; Bulgari, Vlaf, Sintiari si Tientiari, mai alesu in Balcani;

Albanezii îi numescu Vla . Este bine se observamu in trecatu, câ espresiunea albaneza Vala sau Vla insemneza frate; si totu asemenea proverbulu albanezu: "Shyp ede Vla, vâla" , adecă Albanezulu si Romanulu, frate. Romanii se numescu pe sine in tóte părţile, a-Român. Sunt cunoscute in Turci'a mai multe grupuri de Romani cu deosebite porecle sau pronumi; ast'feliu avemu: Romani Moscopoleni sau Voscopoleni, cei din orasiulu cu acelasi nume si din împrejurime; voscopolenii au ântaietateâ in cultura si civilisatie si vorbescu dialectulu celu mai alesu; apoi sunt Romani Gramosteni , adecă din coprinsulu muntelui Gramostea , deosebiţi prin costumu, dialectu si chiar' prin caracteru; apoi sunt Romani dela Pindu sau cu Sarica , unu vestmentu de tiesatura de lâna; dialectulu romanu la acestu grupu a suferitu forte multu de inriurirea celui grecescu. Apoi mai sunt Romani din tînutulu Bitoliei, precum Crusioveni, Gopiseni. Aceştia se deosibescu prin prea marea aplicatiune la comerciu si industrie. Dupa aceea mai trebue se cundscemu pe Romanii Farşiroti sáu Farşilioti, cari s-ar numi ast'feliu dupa­ o localitate Fraşea din Albani'a;

acesti'a se deosebescu prin dialectulu aspru si puru romanescu ; prin costumulu loru, si chiar' prin viéti'a sociala ; ei petrecu nomazi cu turmele loru pe tota Peninsul'a, incependu din Albani'a si pâna la limitele Greciei; une­ori trecu si in Greci'a si Bulgari'a. Ca cei mai apropiaţi de Farşiroti sub tóte punctele de vedere sunt Romanii Muzàchiari , adecă din Muzachi'a , tînutu in Albani'a, ocupatu de aceşti Romani. Atâtu tier'a loru câtu si insisi ei sunt pucinu cunoscuţi; ba se crede câ nici nu recunoscu autoritatea otomana, ci ducu o viétia independenta, câ si multe grupuri de Albanezi. Aceşti Muzàchiari, unu tipu de frumsetie si bărbăţie, rare­ori se cobora in câmpiile Macedoniei. Apoi sunt Motiani.

Nu mai pucinu vrednici sunt de cunoscutu asia numiţii Sarcaciani seu Arvanito­-Vlachi, cum îi numescu Grecii; ei vorbescu dialectulu grecescu, si cu tóe acestea in totu se asemăna cu Romanii; ducu vietia nomada, si­-si­ construescu nisce colibe tiuguiate, de forma conica, numite cucuvitia.

Mai este unu grup de Romani spre apusu de Seres, cari au conservatu aprópe intactu dialectulu din Romani'a. Si pentru câ pomenimu aci de grupurile de Romani din Peninsul'a Balcanica, putemu cita si pe Romanii turciţi , asiediati in mai multe comune pe pólele si la piciórele muntelui din Caragiov'a, unu sîru care trece pe la orasiulu Voden'a si se cobora spre Seres.

Nu se cunósee epoc'a trecerii acestoru Romani la mahomedanismu nici imprejurarile ce au contribuitu la aceasta. Traditiunea spune, câ unu episcopu grecu, din acésta eparchie, condusu de scopuri meschine, a imbratiosiatu mahomedanismulu si câ populati'a i'a imitatu. Mai lesne este insa de crediutu, câ nevoile au fostu caus'a care i­-a constrinsu la schimbarea religiei. De altminteri vorbescu romanesce, si si­-au conservatu dialectulu mai apropiatu de celu din Daci'a. Se ocupa cu meserii si mai alesu cu agricultur'a; cá orasie mai insemnate sunt: Nànt'a , Osiani si altele.

Acum, dupa ce am cunoscutu mai multu seu mai pucinu pe Romanii din Peninsula, voindu a face unu tablou statisţicu comparativu intre deosebitele rase cu care traiescu Romanii, am avea urmatórele cifre:

Romani 1.000.000
Albanezi preste 1.000.000
Bulgari 1.200.000
Greci 400.000
Turci 1.000.000
Totalu 4.600.000
âdeca o populaţie de peste patru milidne si siase sute de mii; la acest'a adaugendu-­se populati'a mixta de Armeni, Ebrei, Ţigani si de alte naţionalităţi, vomu avea ­cifr'a de cinci milióne, populati'a totala a Turciei. Din iiumerile de mai susu se vede, câ in privinti'a populaţiei, Bulgarii ocupa primulu locU; apoi Turcii, Romanii si Albanezii sunt aprdpe egali si câ in ultimulu locu se gasesce gint'a greca. Putemu observa aci, câ in unele statistice si chiar' cârti didactice, se vede cifr'a de 1.400.000 de Greci in Peninsul'a Balcanica; cifr'a este justa cu observatiunea câ din aedsta suma se se scadia 1.000,000 ­de Romani, pe cari Grecii nu voru cu "nici unu pretiu a'i socoti de Romani. Sfârsindu cu capitolulu acest'a, trebue se adaogamu, câ in cifr'a de Romani mai susu arătata, nu intra Romanii de pe lângă Adriatic'a, precum si cei din Grecî'a. Romanii de pe litorâlulu Albaniei se ocupa mai in specialu cu comerciulu — mai alesu cu Itali'a — dar cei din Greci'a cu cultur'a viteloru. De asemenea, însemnate colonii au trecutu in Bulgari'a, de cându acéstatiara s'a declaratu independenta.

° ° °

Cutio- Vlach si Caro- Vlach— Romanii din Peninsula mai sunt gratificaţi cui porecla de Cutio-vlah, precum si cei din Daci'a cu aceea de Cara-vlah. Ambele epitete se par' câ conţinu o derisiune pentru Romani, si cu tóte acestea ambele epitete esista scrise chiar' in actele oficiali ale imperiului otomanu. In orice cercetări a vreunei materii, de multe ori etimologi'a unui cuventu ne lamuresce pe deplinu cunoscintiele. Epitetele Cutio-vlah si Cara-vlah sunt espresiuni de origine turca si au sensu politicu si etnicu de mare insemnatate pentru Romani. Vorb'a Cutio este o coruptiune a cuventului turcu Kiuciucu, care insemneza micu.

Vorb'a Kara in limb'a turca nu insemndza numai negru, ci in sensu mai largu esprima si mulţimea , puterea ; deci Kiuciuk-vlah se traduce prin Romani'a mica si Kara -vlah corespunde cu Romani'a mare . Acum cunoscendu sensulu etimologicu alu acestoru espresiuni, putemu se le facemu lesne istoriculu. Se scie câ Turcii au cunoscutu si au fostu in relatiiini politice atâtu cu Romanii din Daci'a, câtu si cu cei din Peninsula, si a fostu cev'a forte naturalu, ca pe cei d'antâi se îi deosebdsea cu epitetulu de Kara , er' pe cei din urma cu epitetulu de Kiuciuku . Prin urmare, in locu de a crede, câ cei cari ne numescu Kara si Cutio­-vlah ne facu o ofensa, din contra trebue se suridemu de ignoranţi'a loru.

Transilvania, Sibiiu, 1—15 Maiu 1885