Românii din Serbia

Publicat de Aurel Băjenaru, 3 Noembrie 2024
Timp de citire: 4 minute

Iată că dl. Filipescu mai jos propune și o dată, un eveniment, de când au "pierit" (1220), de când au fost desnationalizati Românii din Serbia, cei din care ne tragem și noi în mare parte, de unde ne vin și voievozii.

° ° °

Românii din Serbia.

De Teodor Filipescu, (Serajevo).

Românii locuesc în Peninzula Balcanică nu numai în provinciile împărăţiei otomane, cit şi în acele state creştine din Balcani, cari s'au eliberat de sub domnia turcească în a doua jumătate din secolul XIX. Din aceste state, Sârbia pentru Românii din Bănat şi din România prezintă cel mai mare interes. Hotarul de nord al Sârbiei şi hotarul de sud al Bănatului şi părţile vestice ale României sunt comune pentru acestea ţări şi ar trebui aşa dară să ne cunoaştem mai întâiu ca vecini.

Despre Românii din Sârbia ştim aşa de puţin, mai puţin chiar, de cât despre Românii, cari au emigrat în America. Se pare ca şi când Românii din Sârbia ar fi daţi uitării din partea noastră, căci până azi nu s'a scris aproape nimic despre aceşti fraţi, cari sunt pe calea desnaţionalizării prin şcoala şi biserica sârbească.

Intre Romanii din Banat si cei din Serbia [...] , a Ilirilor romanizaţi sau a Vlahilor din evul mediu, ar trebui să existe mari legături, fiind ştiut de toţi, că aceşti Români din Sârbia joacă şi în prezent nu numai după număr, ci şi în privinţa culturală în Sârbia un rol însemnat.

Nu încape în cadrul acestei lucrări de a arăta opurile şi dizertaţiile despre originea şi mişcarea Românilor din evul mediu delà invaziunea Turcilor încoaci în Peninzula Balcanică. Cine s'a ocupat cu studiul popoarelor din Balcani şi cine a cetit opurile marelui savant C. lirecek şi studiile etnografice şi antropogeografice ale lui Miklosic, Biedermann şi Cvijic, aceluia sunt cunoscute nu numai mişcările Românilor, ci şi schimbările etnografice pe teritoriile nouă şi vechi ale acestui popor. Legătura dintre Românii din partea de nord a Peninzulei Balcanice şi între Românii din teritorul Severinului era încă pela începutul secolului XIII atât de strânsă, în cât putem susţinea, că se întrebuinţa la aceşti Români şi acelaşi dialect român.

La începutul secolului XIII. (1220) când au înfiinţat Slavii din Sârbia biserica lor naţională autocefală se observă deja acele schimbări etnografice în această ţară, cari au avut pentru poporul român din Balcani urmare, că o mare parte din neamul românesc din nordul Peninzulei Balcanice a perit, adecă s'a stins mereu în elementul slav.

Tribuna poporului, 3 Aprilie 1906

° ° °

[...]

Şi cum stăm cu Sârbii de prezent din Banat, Bacica şi Sârmia ? Se poate susţine teza sârbească, că ei sunt urmaşi ai acelor «Rasciani» cari au emigrat în ţările ungare sub patriarchul Arsenie Cernoievici (1690), cari după vorba Sârbilor ar fi fost Sârbi ?

De sigur că nu ! In privilegiile şi actele oficiale ale împărtauiui Leopold nu se pomeneşte poporul sârbesc. Nici ţara Rascilor «Rascia» n'a fost sârbească, această ţară a purtat de când există, şi poartă şi în prezent numele "Satari Vlahi" 1) (Vlahul vechiu).

într'un document scrie archiepiscopul sârbesc Gavrilo că e născut din Satari Vlah sau Rascia .. . că a renovat vechiul monastir sf. Archanghel Mihail şi Gavril numit Kavilie în partea staroga Vlaha în an 1644.

Chiar şi întărirea cesarului Leopold I. din 30. Martie 1688, prin care a fost întărit Longin Raici ca metropolit românesc unit în Sirmia zice : Episcopul Valachorum sive Rascianorum în Sirmio habitamtiul.

Cu Arsenie Cernoievici n'au imigrat numai Sârbii (Slavi) ci şi Românii (Vlahii). In documentele istorice si actele oficiale nu se află nicăiri numirea sârbesc », Sârbii pentru "Rasciani", ci Vlohii şi Vlahii: «Rascinos vulgo Valachos», «Valachicae sau Rascianae gentis », «populos Valachicos sive Rascianos», «Valachi seu Rasciani schismatici» etc.

1) Stari Vlahi sau Vlahia e vechea Dardania adecă teritoriul în care e cuprins sandiacul Novi Pazar, partea sudvestică a Sârbiei şi partea spre nord din vilaetul Cosovo.

Teodor Filipescu, (Serajevo)

Tribuna poporului, 4 Aprilie 1906