Românii în Dobrogea, 1879

Publicat de Aurel Băjenaru, 12 Aprilie 2026
Timp de citire: 4 minute

Articolul „Românii în Dobrogea,”, publicat în Gazeta Transilvaniei, citând "La République française",   surprinde un moment important al istoriei recente a României, marcat de integrarea Dobrogei în statul român.

Textul oferă o perspectivă contemporană asupra modului în care autoritățile române au gestionat conviețuirea între diversele comunități etnice și religioase, în special între români și musulmani (tătari și pomaci). Prin detaliile sale, articolul evidențiază echitatea, generozitatea și politica de reconciliere a românilor, arătând cum acestea au contribuit la stabilitatea și armonia socială într-o regiune cu o populație eterogenă. În plus, se evidențiază o apreciere externă a acestor măsuri, subliniind recunoașterea internațională a modului în care România a tratat minoritățile.

°°°

Românii în Dobrogea

„La République française“ scrie cu privire la Dobrogea: „Romanii, luandu in stăpânire Dobrogea, dau probe, catra musulmanii tatari si pomaci din acea regiune, de o lealitate si de generositate mai presusu de orice lauda. In locu de a 'i spolia, de a ’i deposeda, cumu, vai!, s’a facutu la nordulu Balcaniloru atatoru nefericiţi tierani, a carora crima e ca au facutu parte din cast’a dominanta, ei le-au inapoiatu pamenturile, pe care le luasera a dou’ani după învingerea Turciloru diferiți reu facatori. Nemultiamiti cu acestu actu de dreptate, care este asemenea si unu actu de politica luminata, ei garanteza sicuranti’a mahometaniloru, si sunt pe cale de a le acorda, in administratiunea locale, o parte proportionata cu numerulu loru. Noi felicitamu pe Romani’a pentru inteligenti’a si ager’a s’a impartialitate. Ea face se faca orice prejuditiu religiosu, lucru foarte raru in Oriinte, pentru a ’si concilia o poporatiune inofensiva si laboriosa in locu de a o da afara cu brutalitate. Ea se pune mai presusu de urele de rasa si de religiune; de ce acestu esemplu nu e imitatu si de vecinii sei slavi!

Din 800.000 musulmani stabiliti deja in cadrilateru mai ramanu abia 80.000 si acesta trista emigrare n’a fostu, trebuie s’o recunóscemu, nici decumu de buna voia. Ea a fostu provocata prin vexatiunile cele mai nelegitime, prin amenintiari, prin violintie. Acéstea se dovedesce in destulu, prin ceea ce se petrece in Dobrogea; in locu de a fugi, musulmanii s’au intorsu la vechiele loru locuintie, si chiaru cei de pe fruntari’a bulgara ii urméaza, in locu de a se duce spre Constantinopole. Purtarea guvernului romanu e cu atatu mai meritoriu in aceasta impregiurare, cu catu ea a trebuitu neaperatu se faca nemultiamiti si se provoace numeroase ure. Proprietățile musulmane parasite erau ocupate de Bulgari, care le-au inapoiatu legitimiloru loru proprietari cu atatu mai cu mare părere de reu cu catu nu erau ale loru.

Bulgarii din principatulu vecinu s’au miscatu de plânsurile nefericitiloru loru frați deposedați de averea altui’a si, pentru ca Romani’a s’aréta echitabile, ei o acusa de ostilitate sistematica catra naționalitatea loru. Déca vise voru voi se tiena séama, ca doue din trei parti din poporatiunea Dobrogei sunt compuse din Tatari si din Turci, si ca nu e unu mai mai mare cuventu, ca acesti’a se fia dominati de o minoritate, de catu ar’ fi in a infeoda Bulgari’a la imperiulu moscovitu, voru reveni la simtieminte mai rationabile.

Romanii n’au nici unu motivu de-a voirea Bulgariloru, ale caroru interesse generale se confunda cu ale loru ; si, după dovedile de moderatiune, ce dau in privinti’a musulmaniloru din Dobrogea, amu fi surprinsi, deca si-aru instraina pe Bulgari prin vexațiunea inutile.“ După ce amu reprodusu in intregulu seu acestu articolu, pentru care adresamu multiamici „Republicei française“— scrie „Romanulu“ — ne credemu datori de-a declară, ca nu va avè ocasiunea de-a fi surprinsa. Missiunea ce s’a datu Romaniloru in Dobrogeaeste de-a face se înceteze ostilitatea intre diferitele rasse ce o locuiescu, de-a face se nu mai fia persecutaţi si persecutori, ci fiii buni ai uneia si aceleiaşi tied, si o voru îndeplini cu santiaria, cautandu se câştige simpatiia tuturoru raseloru, fara deosebire de religiune sau de naţionalitate.

Gazeta Transilvaniei, 25 ianuarie 1879

°°°

În articol, alături de tătari, sunt menționați și pomacii. Aceștia erau câteva mii de slavi musulmani, vorbitori de bulgară, care se ocupau cu agricultura și meșteșugurile.

În imagine apar femei musulmane de etnie romă din împrejurimile Mangaliei, în anii 1930. Atmosfera orientală, de tip „post-imperiu otoman”, este încă evidentă.