Adevărata cultura populară a românilor o vom găsi în tradiții care tranzitează timpul vreme de două milenii pentru a ne aduce la cunoștință crezurile religioase primordiale ale oamenilor din care ne tragem. Iată colinde și alte tradiți românești care de fapt, proslăveau zei la care se închinau strămoșii, un mesaj extraorordinar din trecutul neamului nostru.
Mitologia veche a romanilor este pe cale să dispară însă din amintirea noastră colectivă o dată cu pierderea vechilor tradiții populare, a vechilor colinde pe care prea puțini le mai cunosc ca să le înțeleagă și adevăratul mesaj, vechea menire. Colindele noastre populare nu sunt decât "Calendele închinate lui Janus" ( Kalendae Januarii) , vechile serbări romane de la începutul anului, sau "Dansul călușarilor" dansul preoților Salieni, "dansul cu armele în trei pași".
De aceea, va prezint mai jos cateva colinde și alte tradiți pe care nici eu nu le cunosteam.
Mesajul ar trebui să fie clar aici, noi ne tragem din romani și nu din daci, traci sau laci. Dar urmele lor, inscripții și alte mărturii în limba latină, s-au stins în Dacia veche o data cu părăsirea ei la năvălirile barbarilor.
Latinitatea s-a păstrat însă la sud de Dunăre, în Balcani, de unde avem toate mărturiile transformării romanilor latini, sub influența slavilor, în Vlahi. Aceștia sunt cei care au făcut cunoscute Vlahiile lor întăi în Balcani, Megali Vlahia, sau Mikri Vlahia, apoi Vlahia de la nord de Dunăre, Țara Românească și Moldo-Vlahia.
° ° °
VIII. Poesiea poporală, datine şi credinţe
Originea şi esistinţa unui popor o documentézâ, afară de istoria politică şi de limbă, incă şi credinţa şi datinile vechi, ce se află in poesia poporală si in viâţa practică a strănepoţilor din acel popor.
Poporul român din Orientul Europei posede in poesiea poporală o comoră nesecată de credinţă şi deobiceiuri, păstrate fidel prin tradiţiune delà stamoşi până la strănepoţi.
„Românul e născut poet" dice laureatul nostru poet Alexandri, şi intru adever tesaurul naţional, numit poesie poporală, nu e staţionar, ci el cresce mereu şi in dilele nóstre, căci véna poetică e incă grosă şi produce espresiunile cugetării, ale simţirei ale credinţei, cu un cuvent, ale intregei vieţi intelectuale şi morale românesci.
Multe din poesiile poporale s’au cules şi fixat in colecţiuni făcute de barbaţi erudiţi, şi români şi străini, dar incă mai este mult de făcut. Unele dintre poesiile nóstre poporali s’au tradus şi intr’alte limbi europene,precum in limba magiară de Carol Ács şi de Gr. Moldovan ; in limba germână de Kotzebue, Simiginovicz-Staufe, Schüller şi Graf; in limba anglesă de Stanley; rusesce : de Alexandru Puschin ; italienesce : de Vegezzi-Ruscala; francesce: de Alexandri şi alţii. — Er’ dintre ai noştri afară de foile periodice au colectat poesii poporale: Alexandri, FI. Marian, A . Marienescu, Mir.Pompiliu, Baronzi, Pan, Gr. Tocilescu, Burada şi alţii.
Ci unii dintre colectatori au scris şi tractate mitologice şi filosofice forte instructive despre musa poporală română. Importanţa literaturei tradiţionale abia in timpul mai nou a început a fi considerată, şi cu privire la Români ne provocăm la bărbaţii mai sus citaţi spre întărirea asertului nostru.
Cât pentru periodul nostru I. vom cita unele din productele musei poporale române şi vom indica şi elementele insëmnate pentru cultura antică a Românilor, conduşi fiind pe acéstâ cale de studiul meritatului professor Dr. Silaşi, publicat in , "Transilvania" 1876— 77 sub titula: "Românul in poesia sa."
Aci întâlnim mai ântâiu colindele, cari se impart in religiöse şi lumesci, ér cele religiöse érâ se impart in mitice-biblice şi in curat biblice. Intre colindele, in cari se amestecă creştinismul cu pagânismul amintim :
Colindele curat biblice nu au însemnătate pentru periodul nostru ; cu atât mai mare însemnătate au colindele lumesci, cari sunt poeme epice sau imnuri, asemenea colindelor religiöse, ce se cântau in onórea deilor şi se ac ompaniau cu instrumente musicale, de multe ori numai in familie. Faptele eroice se laudau sub paza şi spriginirea deităţii respective de casă. Asemenea sunt invocaţiunile de: ,hoi Leriule-Leriule, ,hoi Lerui-Domne, ,hoi Leroi - da-Lerui-Domne" „Malină-Malinioră", „Petre-Petrelio, Lerficuţă-cu-ochi mândri", „florile-dalbe, »Domnului-Domne", "Mirelui bun, „Miresei-bune, „Junelui-junilor-buni!"
Unii dintre scriitorii noştri esplicä refrenul invocator de „Lerui-Domne şi „Oilerui-Domne ca o amintire jelnica a lui Aurelian impëratul, care a lăsat Dacia pradă barbarilor invasionari ; ér alţii die, că ar însemna pe Larii, sau deii de casă ai anticilor Români. Ori cum va fi, atâta stă, că colindele acestea şi altele datézâ delà străbunii noştri, cari aveau datina de a umbla gratulând şi colindând, la serbatórea calendelor, adecă a anului nou.
Trecând la poveşti, sau naraţiuni mitice, legende mitice, basme şi snoave, cum le mai die alţii, voiu atinge in trécát, că trăesc eroii şi zeităţile antice in credinţa poporului român, de şi adeseori sub alte nume, aşa d. e. fiiul nesdrăvan al impërâtesei incă in fâşie are minte şi putere supranaturală, ca Ercule; Impëratul alb şi roşiu ne presentă lupta deilor din Olimp cu giganţii, principiul bun şi rëu; Dómna florilor e Diana, care caută pe fiica sa, primavara. Labirintul se află descris in : O istorie de pe timpul Romanilor, in care mai mulţi eroi omoră un balaur, ce se află intr’o pesceră, casă suterană, cu multe unghiuri, din care pesceră îi scote o épâ, ce-şi caută mânzul îngropat la gura pescerei. Júliáná = lIleana, Cozânzeana = Trestiana este idealul frumseţii femeesci (ca Venus) ea sboră cu calul ei prin aer, chiar ca Pegasul lui Apolo; ér Fët-frumos e idealul frumseţii bărbătesci. Fiiul respins are pălărie şi mantéua, cel face resedut, ca pe Perseu coiful şi sandalele. Alt cum Perseu e représentât in Florian. Limba din poesia poporală, fiind acésta abia in dilele nóstre colectată, nu portă marca vechietăţii, deci nu póte fi obiect al cercetărilor nóstre.
Despre datinele şi credinţele poporului român se póte ceti mai pe larg Gr. Tocilescu FI. Marian şi Mangiuca (calindar 1882) ş. a. Noi vom aminti numai, că Românul are datini, ce se basézâ pe credinţe vechi, şi acele datini le observézâ şi acum, precum le-au apucat delà moşi-strămoşi, delà Romani. Românul are datini aşa-numite superstiţiose la tóté dilele mai însemnate de peste an, apoi la nascere, nuntă, înmormântare . . . Ecă vr-o câteva: Turca şi Plugşorul sunt remăsiţe de Saturnalie, asemenea sunt Opaliile, delà Ops, in onórea muierei lui Saturn, deul pământului, care dă rodă. Pizereii sau colipdeţii tot remăsiţe de saturnalie sunt; ei îsi ung perul cu unt, ; ca se créscâ cânepa fină. Perii de porc, arşi pe vatră in presara anului nou, amintesc jertfele de purcei in onórea Larilor de casă. In septamâna nebunilor (carneval), vechile Lupercalie, aprind junii ciuhe, sau róte de paie, pe cari le dau de-a costa şi sar peste focuri. Caluşerii cu vătaful lor, simbolisâză pe preoţii săritori = sacerdotes salii.
(Salienii (latină: Salii) au fost preoți romani ai dansului armelor. Salii au organizat procesiuni ca parte a actelor lor de cult, tipice fiind un "dans cu arme în trei pași" (tripudium) și cântece.n.m)
Paparunele amintesc la Papluvia, deiţa plóei, umblă cerend ploie prin sat;cam asemenea sunt Robigaliile (Robigo) se rogă se apere câmpii şi grădinile de malura, tcciune şi de alte stricăciuni.
Invocaţiunea păstrată de Ovidiu (Fastes) e mai asemenea cu ale nóstre. Eşirea la câmp, intre hotară şi jocul fetelor cu perul desfăcut, amintesce petrecerea Romanilor vechi, in onórea Anei Perenei, care din jalusie contra Laviniei, s’a aruncat in rîul Nimicii). Câte datine se légâ de S. George? Atunci pâmêntul e deschis, flăcări anunţie tesaurii ascunşi, strigoi călăresc pe vaci ş. a. La străbuni se serba serbatórea Lemurariilor in 9, 11, 13 Maiu, in care spiritéle rele eşiau din pâment, din infernu şi se alungau cu bob: "in sacras fabam jactabant noctu ac dicebant, se lemurem extra januam ejicereuam ". La noi datul cu bobii. Mercurile şi Vinerile se cred nefavorabile căsătoriilor, ci Joea (Juno) şi Lunea (Luna, Diana) sunt favorabile.
Marţi şi Vineri séra a nu torce. La nascere apar la feréstrâ ursitorile (Parcele) şi decid sortea nou-născutului; pe unele locuri le ascépta a 8-a di cu apă faină, oleiu. Gogirea la nuntă e cântarea Imeneului.
Gaina négrá dăruită peste copëris o dedeau şi cei vechi lui Esculap; şi vechii puneau bani in mâna sau gura mortului, ca së platéscâ vămile (Charon).
Despre datinile şi credinţele la înmormântări cetesce pe T. Burada!
Credinţa despre plânte, animale şi alte fiinţe ni-o descrie mai pe larg FI. Marian
Istoria Literaturei Române - In usul tinerimei stúdiósé de Joan Läzäriciü,profesor Sibiiű 1884.